Centre for Romanian Studies

Zoe Constance Ricci, Bucuresti 10 mai 1909 – Paris 25 mai 1992

(Placheta si ilustratii oferite de nepotul artistei,  Ing. Mario Ricci)

Zoe Ricci (1909 Romania - 1992 Franta)

Sora cu arhitectii Mihail si Tiberiu Ricci.
Studiaza pictura cu Jean Steriadi si Camil Ressu la Academia de arte frumoase din Bucuresti, devine apoi asistenta lui Steriadi.

Activitatea artistica si Expozitii:

Zoe Ricci, Ulei, 1947

Zoe Ricci, 1940, Brasov, conté rehauseé de couleur

Zoe Ricci, 1945, Nude

1930 – 1961 ia parte în mod regulat la Salonul Oficial de la Bucuresti.

1936 – Prima expozitie personala la galeria „Mozart”.

1940 – Expozitie personala la „Oficiul National de Turism”.
1943 – Realizeaza împreuna cu arhitectul Nicolae Cucu decorurile pentru o ampla colectie de arta plastica româneasca expusa la „Kunsthalle” din Berna din initiativa ministerului Propagandei. (1)
1945 – Expozitie personala la „Caminul Artei”si „Galeria Cretulescu”.
1946 – participa la înfiintarea revistei „Lumina si Culoare” (raspundea de prezentarea grafica) împreuna cu Alexandru Rosetti, Ionel Jianu (prim redactor), Alexandru Paleologu, Aristide Blank, Petre Comarnescu, Francisc Sirato, M.H. Maxy si altii. (2)
1947 – Expozitii personale la galeria „Cretulescu”.si din nou la „Caminul Artei”.
Francisc Sirato scrie printre altele despre Zoe Ricci cu ocazia acestei expozitii:

„Una din putinele expozitii ale anului acestuia ce a iesit din aspectul comun al târgului de tablouri a fost expozitia de la „Caminul Artei“ a Doamnei Zoe Ricci. O expozitie ce ne-a aratat nu numai imagini de tot felul cum se obisnuieste la orice expozitie ce vrea sa distreze ochiul cu diversitatea de toate genurile si distractive prin jocul de forme si culori.
Nu astfel era expozitia Doamnei Zoe Ricci, care dimpotriva a fost o expozitie de serioase ambitii.”…….

„…pictorul Z.R. nu este grabit fiindca pictura sa este o arta de lenta penetratie a problemelor plastice impuse de genul portetului cum am mai vazut obtinuta pe un domeniu cu totul plastic si opus, în sculptura portretistica a Dnei Milita Patrascu. Fundamentul operei de arta al Dnei Zoe Ricci este de o sensibilitate subtila ajutata de o lucida putere de observatie, calitati rare în plastica româneasca.”

La 8 aprilie 1962 paraseste tara si se stabileste la Paris unde continua sa picteze.
1967 – in noiembrie participa la o expozitie colectiva la galeriile „Bernheim” cu peisaje din Paris.
1969 – in decembrie participa la o expozitie colectiva la galeriile „Piccolo Auditorium del Palazzo Cellario” din Genova cu „peisaje din Paris”.
1970 – in februarie face o expozitie personala tot la Genova la galeria de arta contemporana „Pourquoi pas?” sub Titlul „Visioni di Parigi” expune 20 de pasteluri reprezentând peisaje din Paris si detalii ale catedralei Notre Dame.
1970 – in septembrie participa la o expozitie colectiva „Les atistes roumains en France” cu peisaje din Paris.
A fost membra în asociatia artistilor „Association des artistes peintres, sculpteurs, architectes, graveurs et dessinateurs”
La moartea artistei Ionel Jianu scrie în „Lupta” nr. 184 din mai 1992:

„Zoe Ricci avea o personalitate bine definita, intransigenta, voluntara, care nu admitea nici un compromis. Pictura ei nu era bazata pa armonii de soc, ci pe acorduri fine, nuantate, palide, care reflectau propria ei realitate. Zoe Ricci a fost o artista adevarata, care nu s-a bucurat de rasunetul si succesul meritat, pentru ca n-a înteles cerintele de publicitate ale societatii de consum, ci a trait în singuratate, în tacere si s-a stins ca o soapta în amurg”

Zoe Ricci, Le chateau de Marcilly

Zoe Ricci, Notre Dame, Pastel

Zoe Ricci, Sinaia, Pastel, 1950

Zoe Ricci, Paris, Pastel, 1969

„Deceniul prabusirilor (1940 – 1950) vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor români între legionari si stalinisti” Mihai Pelin Ed. Compania 2005.
(2) Revista Lumina si Culoare a însemnat un moment important în viata artistica a epocii.
(3) „Paris dans le particulier” de Rodolfo Vitone, „Corriere Mercantile”, 3 mars 1970.