Pentru ca aceste fiinte pline de viata, femei tenace dar si frumoase, fie ele ca ar fi luat drumul exilului sau ca ar fi optat sa ramana in tara, sub dictatura, au avut fiecare in parte de istorisit o poveste extraordinara sau poate cel putin au putut sa ne ofere un crampei de citat memorabil. Pentru ca “Blouse Roumaine” nu reprezinta doar o ‘Corala al Romaniei’ dar si un ‘Memorial al Durerii’, fiindca firul vietii acestor romance, mame, sotii, surori, reprezinta chiar acea pelicula de film care se desfasoara in fata ochilor nostri si care nu se poate rezuma doar la simple bucate pentru gustul initiatilor academici: aceste vieti sunt de fapt o liturghie ortodoxa, o epifanie romaneasca care, prin ochii mintii, readuc la viata, o realitate fascinanta, dar estompata de sita vremii sau de amnezia preprogramata impusa de vremelnici guvernanti, o realitate care are catene organice nebanuite in subconstientul European.
Acest narativ al ‘iei romanesti’, prin continut lui liric, dar si spiritual, cu accente satirice, fara compromisuri, poate aparea unor cititori, pe undeva, daca nu polemic, cel putin sfidator, prin acele incursiuni in meandrele istoriei recente, care reflecta o realitate politica schizofrenica, a unei lumi plina de contraste si contradictii, pentru ca, in complectarea acestei perioade istorice, cititorului i se ofera o retrospectiva a unei epoci mai emotive a Golgotei ispasite sub comunism de o natiune intreaga: mai precis de eopca intunecata si necrutatoare a Anei Pauker si a Elenei Ceausescu, dar si al poetilor de Curte si ai unor pitici morali si saltimbanci, umbre din trecutul apropiat care explica mostenirea sistemului communist in Romania post-moderna.
