Dept of Geophysics at Cambridge where Romanian Plate Tectonics and "Buffer Plates" were born

“Mad Rise” was short for “Madingley Rise” the address of the Dept of Geodesy and Geophysics at Cambridge University in England. This History of Mad Rise may sound like a Gibbon-like attempt in the History of Geophysics at Cambridge, whose research had a huge impact on the Earth Sciences worldwide. This is a richly illustrated book presented in a superb graphic form.
Its author, Carol Williams has the reputation of being a consummate Indexer of Geophysical papers and also a lady with a penchant for playing with boats: hence her bouncing back, at regular intervals, like a sea buoy, in the existence of the Marine Geophysics Group at Cambridge. The reader of this magnificent opus will not be disappointed therefore to be treated to the detailed life of scientists working at Mad Rise , their foibles and obsessions. This narrative is punctuated by spicy anecdotes, underscored by turf skirmishes, as one might expect of talented people with big egos and unflinching self-confidence. One such instance is illustrated by the case of Sir Gerald Lenox-Conyngham, for 26 years head of department, when being asked, by a Fellow of Trinity College to explain how he came about to be appointed a Reader in Geodesy when in fact he had only a military background in India , Sir Gerald had answered:

because I invented Geodesy!

Well, Aristotle might have had some reservations about it, but then may Sir Gerald be forgiven for missing on a Classics education at the Woolwich Academy. Such an unforgivable lack of a classic education caused Sir Gerald’s signal contribution to Science in general and Cambridge in particular never to be acknowledged with a professorship or some other distinction: he remained an outsider in an otherwise self-centered world.
At this point I must come clean and register a personal interest in Carol’s book, as I am, several times over, a cousin-in-law of Lenox-Conyngham, which is the reason why I bought this expensive volume and not only – one other reason was to discover that special pedigree which all respectable Cambridge Geophysicists take pride in, namely their direct academic lineage to Sir Isaac Newton’s School of Physics

…
Last but not least I am bound to be nostalgic about that last chapter in Carol’s book which I witnessed at “Mad Rise” as the last PhD student of Sir Edward Bullard. Teddy, a successor of Sir Gerald’s, remained the last towering Head o the Department of Geophysics before it was diluted with Geology and Mineralogy to become the current Department of Earth Sciences. Teddy was always unconventional and enthusiastic about new ideas and steeled my resolve in querying the infallibility of Plate Tectonics dictum, such as the “rigidity” of litospheric Plates in Persia, Tibet and Sinkiang – hence the birth, at Mad Rise, during the early 1970s, of the revolutionary concept of “non-rigid plates”, or “Buffer Plates”: four decades on this new concept gained international acceptance from an otherwise a very conservative and sometimes begrudging profession.

Photo above showing Constantin ROMAN who was Teddy Bullard’s last PhD student in Cambridge, describing, in his rooms at Peterhouse, the extent of the newly-defined Buffer Plates behind the Himalayas, results which he published in the New Scientist and the Geophysical Journal. (Photo Cambridge Evening News, 1973)

Such iconoclastic exercise was not without its dangers in the ruthless rat race of the late 1960s – early 1970s and the chaps from Mad Rise know it too well. Carol Williams apologizes to her contemporaries for leaving out some of their seminal contribution and one must be forgiving and accept her plea in good faith, given the fact that one is compensated by huge helpings about some greats. Even Molly Wisdom is not forgotten: here the larger-than-life persona who, for twenty four years was a Departmental secretary, is afforded not less than seven entries, only to be dispatched variously as a “part-time typist”, a “former opera singer” (with a “shrill voice”…), “chairing” the Common Room table during coffee breaks… It seems as if Molly’s shrewd judgment of human frailties was too close for comfort to some who considered the Department as their sole preserve.

Photo illustration above showing Teddy Bullard, Head of the Geophysics Deopt and his Secretary, Molly Wisdom, at the wedding reception in Cambridge given by Constantin ROMAN, Teddy’s last PhD student in Cambridge. Teddy was immensely supportive and encouraged Roman in defining his  concept of “non-rigid litospheric plates” or “Buffer Plates“.

Dan P. Mckenzie, another of Bullard’s students, has generously produced the Preface, the Postface, his raft of scientific papers, reminiscences, his youthful portrait, and more, leaving poor Sir Isaac Newton with the consolation prize of “second best”. But then we suspect that we shall soon benefit from a second edition, where all these `other details left out’ will be included – a thankless task to which I will subscribe. Not bad at all for a first edition, Carol: I give you three out of five.

The History of Geophysics at Cambridge - a good complement to Carol William's book on Madingley Rise

Continental Drift – Colliding Continents, Converging Cultures

Famine Emigrant Family, Sculpture detail, Custom House Quay, Dublin, Ireland, (copyright photo by Phil Pix 9with permission)

Famine in  19th century Ireland and in 1980s Romania: The emigrant sculptures are in memory of the native Irish who were forced into emigration during the Great Famine years due to ‘the potato blight’ which caused the rural population either to face starvation, or emigrate. Between 1845 and 1852  many people died and over a million left Ireland to escape starvation. The departure point with their few possessions was the nearby Dublin Docks, from where departed the steam boats to Liverpool . From there, many traveled on to New York to seek a new beginning in the United States. During the Irish potato famine the Romanian foreign minister Vasile Alecsandri (1821-1890), who met PM Gladstone offered to donate  a cargo of corn maize to  alleviate the  Irish famine: although corn flower was a main staple diet in rural Romania, this was completely unknown in Ireland (…): It is not recorded  if the offer was accepted and if it was what the Irish  made of it.

It is ironic that only four generations on from the Irish famine, during the 1980’s Romania which only a century earlier,  under the Ottomans, was considered the ‘granary of Europe’ fell under a ruthless dictatorship of the cobbler President Nicolae Ceausescu and as a direct consequence of it Romania’s population  was brought to near starvation by the communist  leader’s drive to pay off immediately the country’s foreign debts, This was incurred due  to an unsustainable forced  industrialization which was carried out by importing foreign technology and know-how resulting in a huge national debt. To repay it the bulk of Romanian home-produced foodstuff went to export, whilst the native population went hungry, reduced to eating chicken claws and knuckles, after queuing for long hours at state-owned shops, hoping to get something to eat: milk, eggs, meat were unobtainable and oil, butter, bread were rationed. To make things worse Ceausescu embarked on a nation-wide scale redevelopment which involved demolishing historic city centres to have them replaced by high-rise blocks of flats (of sardine-can size) to cram in the dislodged population.

The Poem “Exile” and the “Metaphysical Cat” respectively, by Marin Sorescu, are inspired by the grim reality lived by starving Romanians in general and the the inhabitants of Bucharest in particular, who were given only 72 hours notice before the bulldozers moved in to flatten their homes, to make room for Ceausescu’s megalomaniac Palace (the second largest in the world, built in 1980s -see photo blow). Out of a population of 22 millions several hundred thousand of ethnic  Germans emigrated to West Germany, during the 1970s and 1980s leaving empty once thriving historic towns and villages. Likewise the nearly one-million strong Romanian Jewish population  migrated to Israel during Ceausescu’s passport-for-dollars policy which brought much-needed hard currency but deprived the country of skilled professionals. Yet this was nothing compared to the bulk emigration of ethnic Romanians which was yet to follow:  millions of Romanians  fled the country before and especially after the dictator’s death, in 1989, to seek their fortune abroad. The fall of communism enhanced rather than put a stop to emigration, particularly of the young and the able-bodied skilled labourer and professionals, as the old mentality and bureaucratic control  perpetuated in the shape of a privatised Communism.

Romania has a declining demography with an increasing aged population.

EXIL

Au inflorit cartofii in Marmatia

si voi tocmai acum plecati spre sud

cind ceru-i aiurit si descusut

cind se confunda bocetul cu natia ?

Veti inventa durerea ca o tara

poate veti da peste-un mormant mai cald…

Scobim scobim cartofii de smarald,

saracii mei cartofi de piatra rara.

Ce zeu pastrat in saramuri celeste

ar fi dispus din nou sa ne adune ?

La noi la voi e plans de-ngropaciune

la voi la noi e-un capat de poveste

EXILE

As the potato flowers are in bloom
You take the road which ever us do part?
Now that the sky is gray and overcast
And tears confound the country and the doom?

The grief will be for you the new abode
Perhaps a warmer grave and newer ethos
We shall unearth those emerald potatoes
Those precious stones dug out from where we hoed.

What kind of God preserved in secret heavens
May still be glad to gather our bones
With you, with us we cry on our tombs
With you with us a story ends in ruins.

Translated from Romanian by Constantin ROMAN (London SW1, 25 June 2006)

Ceausescu's Folly built in the 1980s for which 40% of downtown historical Bucharest had been demolished

These are the ruins of the historical and residential centre of Bucharest, capital of Romania, during the 1980s. On the horizon, looming large is the largest building site in Europe making room for the second largest building in the world (after the Pentagon).
This was to become a monument to the glory of Nicolae Ceausescu, crowning thirty years of absolute power over a nation of over 20 millions.
People were given 72 hours to move out of their houses only to be crammed into concrete brutalist buildings on the outskirts of the city. In the process they abandoned in the street furniture and excess chattels as well as their pets: this accounts for the huge canine population of Bucharest which plagues the city well into the 21st century.
———————-
In a society which went through this trauma and now is subjected to a pre-programmed amnesia it may not be surprising that such memories are relegated to oblivion. There is even evidence of self-denial – making it all look that the ‘epoch’ (sic) of Nicolae Ceausescu was a “happy one” and that the brutalist building we see here being erected at a tremendous human sacrifice (like the pyramids) should become a ’symbol’ of Romania (like Dracula!) and be considered to be a “monument of architecture”…

What we see before our eyes it is an act of deliberate and wanton cultural genocide – the razing of memory and of Romania’s past.
Historic churches (including the Vacaresti Monastery) were demolished and others were partially destroyed (Antim Monastery the Mihai Voda monastery) or “moved” to a new location (the Mihai Voda monastery church and scores of other churches moved and hidden from view behind brutalist concrete buildings).

Here was the historic downtown made of leafy neighbourhoods with ‘fin de siecle’ architecture of a charm which deserved the name of “Petit Paris” – alas no more – what was once “Little Paris” can be surmised only in the pages of impressions by Patrick Leigh Fermor, Satcheverell Sitwell, Olivia Manning, Marthe Bibesco, Matyla Ghyka or Paul Morand…
A Swiss 21st c visitor calls Bucharest a “Cannibal city” disfigured by billboards and crowded with ugly uninspired glass and steel architecture completely out of character with the city.

——————————————–
Mircea Dinescu: “THE METAPHYSICAL CAT” (“PISICA METAFIZICA”)

Poet’s NOTE:

Once upon a time, when we kept our sharp claws hidden in a velvet paw, an anonymous cat taught the Romanians a splendid lesson of Dignity: during a working visit on the Cathedral Hill in Bucharest, the “Most Beloved Son of the People”, accompanied by Raven, his favoured Labrador dog (Corbul – a present from the British Liberal party leader the Right Honourable the Lord David Steel of Aikwood, n.t.), descended from his official limo in order to admire the bulldozers inflicting a Hiroshima-like destruction to a historical residential neighborhood in downtown Bucharest. In the meantime a lone cat, which just lost its masters, was sitting on a pile of rubble, surveying like an omen the ruined housing estate, apparently defiant of the official visitor who just arrived.
At this point, Colonel Raven – because in those days all dogs belonging to the Comrade had grades, made a run for the ancient goddess, being encouraged to the task by its master. As it happened, just when action was meant to reach its climax, a lightning of claws emerged from the fur ball resulting in a fountain of blood and squeals. Uncle Nick flabbergasted by the shame inflicted on his gun dog, ordered his praetorian guard: “You catch that cat!”
In disdain, the culprit which was guilty of the punishable offense of undermining the national security, made itself scarce under a fallen fence and the lads sweated it out until late at night chasing up the illusory ghost of the cat, through the ossuary of a neighborhood, which only fourtyeight hours earlier was full of life and smelling the scent of lilac trees in bloom.
A few years later as a homage to this feline dissident master I wrote the following poem:

“THE METAPHYSICAL CAT”

(Pisica metafizica)

You catch that cat, shouted the Regent,
For it the Law can’t be so linient,
The foreign cat which does not give a dime
The Balkan cat, illegal and supine
Politically incorrect feline -
The hungry Balkan cat!
The metaphysics cat in search of trysts
Congenitally anti-communist
Consumerist who never tried alone
To strip a salmon fillet off the bone
Who never listened to the BBC
Who never went to Harrods for a spree.
How come that we inherited such cat?
Maybe from sermons of Adam Bhayat?
Or was it from some petty bourgeois gal
As surely not from the Neanderthal?
For Goodness’ sake do something with that cat!
Do kill it with a stroke of cricket bat
The Government will surely not complain
So long as it will not affect its gain
The bad-luck, idle cat and poor achiever
Which purrs and purrs whilst you all slog like beaver
Its languid manner shows its true disdain…
You Celtic ancestors, in overalls,
Do come and rescue us, heed our calls!

(Translated from Romanian by Constantin ROMAN, London SW1, June 2006)

PISICA METAFIZICA
de Mircea DINESCU
(Gandul, II, nr.329, Bucharest, 30 Mai 2006)

Pe vremea cand noi înca aveam ghearele îmbracate în catifea, o pisica anonima a oferit o frumoasa lectie de demnitate poporului român.

Aflat într-o vizita de lucru pe Dealul Mitropoliei, cel mai iubit fiu al poporului, însotit de cîinele favorit pe nume Corbu, s-a dat jos din limuzina sa admire joaca buldozeristilor „de-a bomba de la Hiroshima” din cartierul Uranus.

Pe o gramada de moloz, o pisica ramasa fara stapan veghea ca un duh al caselor demolate, ignorand parca voit alaiul oficial. Colonelul Corbu – caci ai cainii din preajma tovarasului aveau grade – s-a repezit spre zeitatea antica, încurajat de stapan, numai ca, în clipa fatala, un fulger de gheare izbucnit din ghemul îmblanit a transformat botul fiarei într-o fantana arteziana de sange si schelalaituri.

Atunci nea Nicu, îngrozit ca odorul sau a patit o asemenea rusine, a strigat catre garda pretoriana: „Prindeti pisica!”

Infractoarea ce adusese atingere sigurantei nationale s-a furisat însa dispretuitoare pe sub un gard prabusit, iar baietii au transpirat zadarnic, pîna pe înserat, fugarind stafia pisicii prin osuarul unui cartier care cu cateva zile înainte era înca viu si mirosea a liliac înflorit.

Profesoarei de disidenta felina i-am dedicat eu, cativa ani mai tarziu, acest poem omagial:

PISICA METAFIZICA
de Mircea DINESCU

Prindeti pisica!, a strigat regentul,
Pisica ce sfideaza Parlamentul
Pisica hamesita din Balcani,
Ca-i apolitica si ilegala
si fara buletin de Capitala,
Pisica hamesita din Balcani.
Pisica metafizica si trista
Prin nastere cam anticomunista?,
Cu gena dintr-o lume de consum,
N-a dezbracat în viata ei vreun peste
N-a cumparat jurnal în frantuzeste
Si nici gumari din magazinul Gum.
De unde dracu’ am mostenit pisica?
Din neorealismul lui De Sica?
Din mediul mic-burghez?
Din Neanderthal?
Faceti ceva! Dati-i în cap cu steagul
Caci nu va protesta areopagul
Din gaurile lui de cascaval.
Ea cîntareste lumea doar cu ochii
Ea poarta ghinionul precum popii
Ea toarce-n vreme ce voi toti munciti,
Lingoarea ei s-a cam mutat în lucruri,
Extrageti sabia din strung si pluguri
Voi, traci în salopete, si voi, sciti!

“Blouse Roumaine  – Antologie de Femei Exceptionale” – Recenzie

Selectectata, prezentata si editata  de Constantin Roman,

Cu o Prefata de Catherine Durandin (Profesor la INALCO, Paris)

(Traducere din limba engleza, 1.100 pagini, 160 biografii critice, 600 citate, 4.000 referinte bibliografice, 6 indexuri)

Santiago de Mora-Figueroa y Williams, marchiz de Tamarón,  un aristocrat spaniol de vita veche,  European anglofil  rafinat  si pana nu de mult ambasadorul Spaniei la Londra, a comparat candva continutul unei antologii cu o capodopera culinara:

O antologie perfecta, aidoma unei capodopere perfecte, trebuie sa ne transforme pofta in pasiune, pentru simplul motiv ca acest ansamblu de hors d’oeuvres reprezinta in cele din urma nu numai un meniu bine echilibrat si gustos, dar  tot odata el trebuie sa fie atat de rafinat incat sa ne indemne sa gustam tot mai mult. La fel si o antologie trebuie sa ne prezinte cu niste  delicatese despre care sa nu mai fi auzit vre-o data nici un gurmand al literaturii.

Henri Matisse: "Blouse Roumaine" (1940)

Analizand cu mai multa atentie analogia marchizului de Tamarón, putem afirma ca ea, de fapt, reprezinta insasi filozofia antologiei “Blouse Roumaine”. Totusi, gandindu-ne retrospectiv la aceasta galerie a femeilor din Romania ne dam seama ca ea a fost initial conceputa dupa modelul unei ii romanesti, asa cum a fost ea pictata de marele Henri Matisse, in celebrul sau tablou intitulat “Blouse Roumaine”. Realizat in 1940, in plin razboi, cand Franta era ocupata de Hitler, Matisse si-a gasit refugiul in crearea a ceeace a devenit insusi simbolul femeilor romane. Tabloul se afla acum in colectia Muzeului de Arta Moderna de la Paris.  Aluzia noastra la pictura lui Matisse este facuta tocmai pentru ca aceasta  “Antologie a femeilor Exceptionale” din Romania se poate compara cu o broderie de borangic pe o ie populara romaneasca, asa cum publicul a putut, nu de mult, sa admire in expozitia retrospectiva de la Royal Academy

Catalogul retrospecivei dela Royal Academy, Londra, 2005, unde este prezentata colectia de ii romanesti oferita de Theodor Pallady prietenului sau Matisse.

(Matisse his art and his Textiles – the Fabric of Dreams, London, 2005) si in acelasi an la Metropolitan Museum of Art, New York, unde a fost prezentata colectia de textile ale pictorului francez. Printre acestea o buna parte dintre exponate au fost iile romanesti primite cadou de Matisse de la prietenul sau Theodor Pallady si care l-au inspirat pe marele Maestru francez in seria de compozitii cu aceeasi tema – ia Romaneasca, adica acea  “ Blouse Roumaine”. Pentru cititorii care nu au vazut retrospectiva, analogia titlului cartii noastre poate fi comparata cu o galerie de miniaturi de portrete dintr-un muzeu de arta: aceste portrete de femei aparand ca niste astri care stralucesc in galaxii occidentale sau nebuloase orientale, o constelatie cuprinzand o suta saizeci de stele.

Realizarea manuscrisului a implicat o adevarata asceza,  dar si o curba de initiere, printr-o munca de daruire si dedicatie pe o perioada de un deceniu intreg.  Pe undeva, poate ca  gestatia cartii care a dat nastere unei opere asa cum a fost ea descrisa de Marchizul de Tamaron:

un meniu de gustari delicioase si deosebite, prezentate atragator, dar stimuland concomitent  imaginatia dar si  papilele gustative.

Ultima vizita a lui Pallady facuta lui Matisse la Nisa, putin inainte de al Doilea Razboi Mondial: cei doi erau prieteni inca din studentia lor dela Paris. Colectia de ii Romanesti care i-au inspirat "Visul" lui Matisse a fost un dar facut de Pallady.

Pentru ca o asemenea selectie nu numai ca ofera o hrana cerebrala si sufleteasca, dar si o hrana care sa satisfaca apetitul academic, impingand limitele  gustului dincolo de retetele obisnuite ale istoriei, politicii, literaturii, muzicii. cinematografiei, dramaturgiei, feminismului sau poate ale stiintei – pentru ca “Blouse Roumaine” este de fapt o carte transdisciplinara.

Acest ansamblu de eseuri impresioniste, subiective si  esoterice este precedat de un capitol introductiv care face o prezentare generala a societatii romanesti din punct de vedere istoric, cultural, social si politic. De fapt, fundalul  frescei sociale da tonul intregului narativ prezentat sub un unghi European, permitand cititorului sa evalueze Romania nu doar sub un unghi exotic si izolat national, dar mai de graba sub o perspectiva mult mai larga, al unui concert de natiuni, inlesnind o perceptie incadrata in coordonatele unui teritoriu familiar cititorului strain. Prin acest rationament autorul a facut incursiuni esentiale in tari ca Franta, Spania, Italia, Germania sau Anglia, tari care timp de doua secole au reprezentat acel “play ground” al aristocratiei si intelectualitatii romanesti, familii ca Bibescu, Sutu, Ghica, Brancoveanu, Cantacuzino, Rosetti, Golescu, Alecsandri si mai apoi ai a unor exilati si destarati de conditii diferite – artisti si scriitori ca: Brancusi, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Vintila Horia, Mircea Eliade, George Enescu, Dinu Lipatti, Clara Haskil, Nadia Gray, Elvira Popesc, sau Elena Vacarescu.

Nu intamplator antologia este complectata cu un corp important de circa 600 de citate, in majoritate traduse in engleza pentru prima oara, pornind de la o baza bibliografica de circa 4.000 de titluri din Romana, Franceza, Spaniola, Italiana, Portugheza, Germana, precum si unele direct din originalul Englez. Aceste sute de citate confera narativului o eruditie speciala, indemnand cititorul sa intreprinda o misiune de explorare uimitoare si exaustiva al unui teritoriu putin cunoscut. Demersul prin care autorul mentine angajat cititorul deschide  o poteca noua intr-un teritoriu virgin, dar care ofera, la fiecare pas, o perspectiva de nestavilita desfatare.

Alina Cojocaru, prima balerina a Operei Covent Garden

Pe masura ce intoarcem paginile acestei carti, descoperim o cavalcada exotica de femei, care reflecta culoarea, parfumul si vocile unor timpuri trecute, dar si ale unor vremuri care ne aduc in cotidianul actual: culori din campurile de floarea soarelui din Lunca Dunarii pana la verdele inchis al acelui “codru des” omnipresent in spiritul romanesc, acel “codru frate cu Romanul” evocat de Eminescu, iar dupa ocupatia armatelor sovietice, codrul Muntilor Carpati unde s-a refugiat si a luptat rezistenta anticomunista ai anilor ‘50 si ‘60.  Iarasi alte evocari ne aduc aproape de sunetul buciumului  Muntilor Apuseni pana la muzica clasica a saloanelor pariziene, dela vocile cercurilor literare, pana la cele ale celebrelor scene dela Scala, Covent Garden, Opera Metropolitana din New York, sau ale prestigioaselor Comédie Française, Teatro Real de Madrid, sau Royal Shakespeare Company. In secolele trecute, cateva dintre aceste femei, aflate mereu in cautarea unui nou ideal, sau refugiu, au ajuns uneori pe meleaguri indepartate, pe malurile fluviului La Plata, sau in cautarea izvoarelor Nilului.

Dar dincolo de acele revelatii neasteptate, ‘Blouse Roumaine’ implica  legaturi cu figurile unor oameni de cultura si politica de dimensiune internationala, in special cea Europeana si Americana. Aceste convergente si complicitati sunt posibile pentru ca romancele noastre, debarcand la Milono, Paris, Madrid, Londra, New York, Montevideo  sau Buenos Aires au inspirat poeti si compozitori, au creeat noi roluri pe scena operei si teatrului si au tinut saloane literare. Aceste muze au captivat si cucerit mari oameni politici si aristocrati, facand capetele incoronate sa viseze si sa spere, iar muritorii de rand sa isi piarda complect capul. Unele dintre ele  au reusit sa confere chiar o respectabilitate actului de sinucidere al amantilor lor, inainte de a se lepada de rochile de bal in favoarea vestimtelor manastiresti pentru iertarea pacatelor lumesti. Si totusi, in ciuda unor asemenea optiuni, sau precautii,  unele dintre cuvioasele maici au fost suspectate de a fi intreprins o ultima cucerire – aceea de a-l seduce chiar pe Dumnezeu!

Anne de Pougy nascuta Anne Marie de Chassagne, inainte de a deveni printesa Ghika: dupa o viata mondena care a captivat atentia societatii franceze in perioada Belle Epoque si-a sfarsit viata la o manastire: "Parinte, a marturist printesa duhovnicului ei, in afara de omor si de furt am comis toate pacatele"

In umbra acestor incantatoare si redutabile amazoane deslusim o armata intreaga de curtezani, amanti, admiratori, sponsori si uneori soti: regele George V al Marii Britanii, regele Alfonso XIII al Spaniei, regele Carlos I al Portugaliei, Prinnti Mostenitori ai Romaniei, contele Carnarvon, contele Asquith, contele Mathieu de Noailles, lordul Thomson of Cardington, Sacheverell Sitwell, Noel Coward, David Farrar, Paul Morand, Marcel Proust, Pierre Lotti, Anatole France, Puvis de Chavannes, Vincent Van Gogh, Mark Twain, Verdi, Puccini, Richard Strauss, Eric Satie, iar mai recent Humphrey Bogart, Lord Lloyd Webber, Roberto Alagna, Michel Foucault sau Jacques Lacan.

Dar contempland aceasta  tapiserie, aceasta ie taraneasca cu bogate cusaturi policrome, nu putem sa nu descoperim si un aspect mai sumbru al secolului XX: ecestea sunt femeile care au pierit in inchisori pentru convingerile lor politice, acele ‘passionarii” romance, care la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial  s-au refugiat in munti impreuna cu sotii si fratii lor, organizand acel ‘maquis’ anticomunist, sau pur si simplu milioanele de  femei  ‘ilustre necunoscute’, simple taranci sau femei casnice de la oras, care au scrasnit din dinti, opunandu-se in mod tacut, dar cu incapatanare  tavalugului dictaturii.

Constantin ROMAN evoca aceste eroine printr-o recunoastere plina de tristete a distrugerii brutale,   sub communism, a culturii si societatii romanesti – o societate care inainte de razboi era plina de un dinamism descris in cartile unor autori ca: Paul Morand si Marcel Proust, Marie de Edinburgh si Patrick Leigh Fermor, Sacheverell Sitwell, Elizabeth si Margot Asquith, de  Violet Trefusis si Olivia Manning, Panait Istrati sau Gregor von Rezzori, Colette, sau Virginia Ocampo, de catre Printesa Hélène Chrissoveloni Soutso, Printesa Marthe Bibesco, sau contesa Anna de Noailles.

Aceasta era tara misterioasa de pe  “meleaguri indepartate” care a inspirat celebrele versuri ale Dorotheei Parker:

Oh, life is a glorious cycle of song, /A medley of extemporanea /

Regina Maria a Romaniei in port national

And love is a thing that can never go wrong / And I am Marie of Romania

Ceea ce intr-o traducere romaneasca libera ar fi:

Viata-i un ciclu de cantec al firii /  Un potpuriu de imprevizibil /

Dand gres Iubirii e imposibil / Pentru Maria a Romaniei

Unele dintre aceste femei evocate in Antologie reprezinta o societate romaneasca considerata ‘exotica’, sau ‘insolita’, societate care face obiectul corepondentei Reginei Victoria, a lui Napoleon III, sau ai primilor Mnistri Britanici Ramsey MacDonald si Winston Churchill, ai Presedintilor Roosevelt si de Gaulle. In paralel o sinergie diferita s-a materializat  printr-o serie intreaga de portrete de romance realizate de artisti straini de reputatie mondiala ca de pilda: Rodin, Ignacio Zuloaga, Whistler, Singer Sargent, de Laszlo, Vuillard, Paul César Helleu, Edmond Lapeyre, Puvis de Chavannes, s.a. Alte portrete s-au imortalizat de catre fotografi ai inaltei societati Londoneze precum: Walter Barnett, Alexander Bassano, Van Dyke, Lafayette sau Russell Westwood, sau au fost prezentate in filmele unor regizori precum Federico Fellini in ‘La Dolce Vita’ si mai recent de scenografii de opera Francesca Zamballo, si David Pountney.

Ignatio Zuloaga: portretul contesei Mathieu de Noailles, nascuta Printesa Brancoveanu (Muzeul de Arta , Bilbao)

De fapt parcurgand ‘Blouse Roumaine’  nu putem trai nici cel mai marunt moment de plictis, privind aceasta galerie de regine si femei aristocrate , dar si de femei din toate clasele sociale, femei pline de exuberanta, talent si imaginatie, care au fascinat in permanenta societatea britanica in perioada interbelica:  un exemplu tipic era  amanta regelui Carol II-lea, diabolic-de-seducatoare si  mondena (si divortata de doua  ori), Magda Lupescu, cea care i-a tinut ocupati timp de cateva decenii pe gazetarii  ziarelor de scandal, inspirand cupletul de mai jos:

Have you heard of Madame Lupescu
Who came to Romania’s rescue?
It’s a wonderful thing
To be under a King:

Is democracy better I ask you?

iar in traducere libera in romaneste:

Lupescu e-adevarat

Romania a salvat:

Ca sa stai sub un rege

E sublim, se-ntelege:

Nu-i democratia-usor de suportat?

La celalalt capat al spectrului descoperim femei inspirate de idealuri mai inalte; femei care si-au ales cariera de piloti de razboi, care au castigat medalii internationale de parasutism, care au realizat performante istorice de zbor fara co-echipier, trecand pentru prima oara Marea Mediterana, singure la mansa, sau devenind campioane mondiale  de atlentism, dar si devenind sufragete  zgaltaind din temelii redutele monopolului masculin in profesii ca diplomatia internationala, arhitectura, sau dreptul – femei dotate cu autentice “cojones”, care au inspirat mase de femei sa le urmeze exemplul.

Pentru ca aceste fiinte pline de viata, femei tenace dar si frumoase, fie ele ca ar fi luat drumul exilului sau ca ar fi optat sa ramana in tara, sub dictatura, au avut fiecare  in parte de istorisit  o poveste extraordinara sau poate cel putin au putut sa ne ofere un crampei de citat memorabil. Pentru ca “Blouse Roumaine” nu reprezinta doar o ‘Corala al Romaniei’ dar si un ‘Memorial al Durerii’, fiindca firul vietii acestor romance, mame, sotii, surori, reprezinta chiar acea pelicula de film care se desfasoara in fata ochilor nostri si care nu se poate rezuma doar la simple bucate pentru gustul initiatilor  academici: aceste vieti sunt de fapt o liturghie ortodoxa, o epifanie romaneasca care, prin ochii mintii, readuc la viata, o realitate fascinanta, dar estompata de sita vremii sau de amnezia preprogramata impusa de vremelnici guvernanti, o realitate care are catene organice nebanuite in subconstientul European.

Acest narativ al ‘iei romanesti’, prin continut lui  liric, dar si spiritual, cu accente satirice, fara compromisuri, poate aparea unor cititori, pe undeva, daca  nu polemic, cel putin sfidator, prin acele incursiuni in meandrele  istoriei recente, care  reflecta o realitate politica schizofrenica, a unei lumi plina de contraste si contradictii, pentru ca, in complectarea acestei perioade istorice, cititorului i se ofera o retrospectiva a unei epoci mai emotive a Golgotei ispasite sub comunism de o natiune intreaga: mai precis de eopca intunecata si necrutatoare a Anei Pauker si a Elenei Ceausescu, dar si al poetilor de Curte si ai unor pitici morali si saltimbanci, umbre din trecutul apropiat care explica mostenirea sistemului communist in Romania post-moderna.

Considerand toate aspectele mentionate mai sus, putem conchide, revenind tot la marchizul de Tamarón, ca  sinteza de imagini bipolare dar conjugate in paginile antologiei  “Blouse Roumaine” reprezinta o marturie cu totul aparte, marturia:

“unei bucurii, a unei dureri si al unui privilegiu  in a pastra memoria si prin acest act de pietate in a prezenta frumusetea fizica al unor glorii trecute, un obiectiv pe care autorul si l-a asumat  cu un brio si cu o  ‘joie de vivre’ inegalabile”.

“Blouse Roumaine  – Antologie de Femei  Exceptionale”

Selectectie, prezentare si editare  de Constantin Roman,

Cu o Prefata de Catherine Durandin (Profesor la INALCO, Paris)

(Text in limba engleza, 1.100 pagini, 160 biografii critice, 600 citate, 4.000 referinte bibliografice, 6 indexuri)

Constantin ROMAN, PhD (Cambridge), Professor Honoris Causa, Commander of the Order of Merit,

Constantin ROMAN, scriitor Anglo-Roman resident la Londra, doctor al Universitatii din Cambridge, Profesor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti, Comandor al Ordinului pentru Merit (Roomania), este Geofizician Consilier International pe probleme de Energie si fost Consilier Personal al Profesorului Emil Constantinescu, Presedintele Romaniei (1996-2000).

Catherine DURANDIN autoarea Prefetei Antologiei este scriitoare, istorica, analista politica, autoarea  unor romane si carti de istorie despre Romania,  Profesoara la INALCO (Institut National de Langues et Civilisations Orientales) de la Paris .si consiliera a Guvernului Francez.

Comanda Antologia in limba Engleza:

http://www.blouseroumaine.com

Constantin ROMAN: Continental Drift – Colliding Continents, Converging Cultures ,

(228 pages  Taylor and Francis, ISBN-10: 0750306866)

In 1968, the Romanian geophysicist Constantin Roman defied Communist restrictions to migrate to England on a NATO travel grant. Under Ceausescu’s dictatorship, obtaining a passport was short of a miracle and in the first chapter we are let into the dark secret of how the impossible was made possible.

As a refugee from behind the Iron Courtain, he metaphorically performed, in a sense, a “continental drift”, from his native Romania to Cambridge and Western scientific and human society, because one must not forget that in England, all Europeans are referred to as “continentals”, hence the title in his book being fully justified, in the best tradition of British pun of double-entendre.

Perhaps the best summary of this extraordinary saga is offered  by a thirty-year-old Romanian reader from Canada who wrote:

“This is a wonderful book which I read with pleasure: you have done exactly what any self-respected person should have done. I am glad I read your story and if one day I will ever question myself about the final station of my own emigration, now I know that we all have our own written destiny. In your book I recognized myself, at the age of 16, how I imagined my life to be. Then come the revolution – all changed.

I must confess I admired your inventiveness, perseverance and tenacity with which you focused on your goals, the courage you displayed in approaching influential people, without prior introduction, the manner in which you presented logical arguments in obtaining what you were about to achieve. I further understood (all too well) that longing for our native land, that “dor de tara” and also admired that fantastic idea of organizing a Romanian Festival during your first year in England. Anyway I do not wish to re-write your book…”

“Continental Drift, Colliding Continents, Converging Cultures” (available on Amazon as a hardback book) could be downloaded  in PDF format for a small fraction of the publisher’s price:

http://www.constantinroman.com/continentaldrift/

"Curierul Romanesc", Sweden, a Romanian Language Quarterly, Oct-Dec 2009

Curierul Romanesc, Suedia (nr 4, 2009):

Interviul luat de Silvia Constantinescu autorului Antologiei

‘Blouse Roumaine -the Unsung Voices of Romanian Women’

(Partea III-a):

Doamna SilviaConstantinescu (Suedia). Courtesy: Octavian Ciupitu

S.C.: O lucrare de referinta ca aceasta pe care ati realizat-o are marele merit ca informeaza rapid mai întâi persoanele care studiaza – elevi, studenti, cercetatori si apoi pentru ca informatiile date de acest tip de lucrari fiind clare si concise persista în memoria cititorului. Ca om de specialitate consider “Blouse RoumaÎne – the Unsung Voices of Românian Women” o lucrare care n-ar trebui sa lipseasca din nici o biblioteca, cu atât mai putin dintr-o biblioteca româneasca. De aceea va sfatuiesc sa nu va mai adresati Institutelor Culturale Român de ori unde ar fi ele, si sa trimiteti informatii si oferte despre aparitia acestei lucrari la bibliotecile universitare si populare din lumea întreaga si institutiilor care achizitioneaza carti pentru a le vinde intern, de tipul celei din Suedia, BTJ-serviciul bibliotecilor.

Aici sunt interesatii! Intelectuali, persoanele particulare intersate sunt putine la numar, dar ca material de studiu, de informare despre România, ar trebui s se gaseasca în toate bibliotecile. În Suedia cumparatorul de baza este biblioteca, mai ales ca o carte astazi costa o avere!

Si ca sa va plâng si eu pe umar vreau sa va povestesc ca în urma cu circa 10 ani, eu, sotul meu, arhitectul Octavian Ciupitu, si una din fiicele noastre, Anne-Marie Ciupitu, doctor în medicina, am realizat primul CD-ROM din lume despre viata si activitatea lui Alfred Nobel -”a multimedia presentation”, în 5 limbi. Având ca sponsor întreprindrea BOFORS, a fost posibil financiar ca lucrarea sa fie facuta cadou si câtorva biblioteci si persoane particulare, culturale din România. Nimeni din acestia nu au multumit autorilor, spre deosebire de M S. Regina Angliei, M S Regele Spaniei, M.S Regele Mihai, Presedintele Statelor Unite, Bil Clinton, Jacques Chirac, Presedintele Fran]ei, Presedintele Irlandei, Mary Robinson, Primministrul Canadei, si multi altii, pe care-i poti citi daa` intri la CURIERUL ROMÂNESC. Românilor li se cuvenea. ”Astia din exil, aveti obligatia sa-i ajutati pe cei de acasa!” Spuneti-mi cum a fost primita lucrarea de public?

C.R.: Desigur am întâlnit si reactii negative ale unor persoane care voiau sa transforme o antologie întreaga într-o biografie personala, în detrimentul celorlalte biografii, sau pur si simplu, exagerând valoarea personala; alte persoane care au obiectat si voiau sa dicteze selectia care am facut-o, ceea ce am rezistat ferm, dar politicos. Toata aceasta gestatie a durat peste sapte ani, în medie circa trei ore pe zi. Sigur ca m-am confruntat si cu invidia unor cercetatori care isi arogau monopolul unui subiect sau al unui personaj din antologie. Lista este mult prea lunga pentru a enumera asemenea dialoguri, în unele cazuri pe atât de hilare pe cât de neverosimile.

S.C.: Ce alte probleme v-a ridicat editarea acestei antologii?

C.R.: Marele dezavantaj al unei antologii pentru un autor este ca proiectul reprezinta o lucrare “vie” care trebuie în permanenta adus la zi. Ori în mod inevitabil întârzierile cauzate de factori care nu puteau fi optimizati sau controlati rezultau în necesitatea unor modificari sau adausuri de informatii. Din acest motiv “Blouse Roumaine” nu pretinde a fi si nu poate fi complecta, însa este în schimb o baza de la care un cititor interesat îsi poate construi în continuare un cadru de cercetare.  În pofida editarii antologiei de mai multi voluntari este clar ca se vor fi strecurat si unele erori editoriale care vor fi în continuare corectate si transmise gratuit cumparatorilor în editii ulterioare.

S.C.: Eu am ramas cu pasiune pentru cartea pe hârtie; am placerea rasfoirii unei carti, iar cea pe care a-i realizat-o se potriveste de minune unei tiparituri. Când apare o editie tiparita?

C.R.: Ideea unei editii brosate nu este abandonata, dar ea necesita obtinera unui suport financiar. Productia unui tiraj redus pentru o carte de 1100 de pagini este peste masura de scumpa –  circa 50 de lire sterline (65 de dolari) înainte de a adauga valoarea comerciala a exemplarului si posta). Global, în acest calcul nu pun la socoteala timpul personal si am luat o decizie constienta de a marca un pret sub nivelul costului  commercial.

S.C.: Ce doresti sa mai adugi?

C.R.: Desigur pe parcursul proiectului a existat un conflict de interes direct cu profesia mea: aceasta a necesitat o asceza si poate pe undeva a fost si un refugiu, un mod de compensare al acelui complex de apartenenta  la ”o tara mica”. Sper ca acest efort sa nu fi fost irosit si sa  reprezinte atât penru români cât si penru straini o curba de înitiere pasionanta asa cum a fost si pentru acest autor, motiv pentr care nu regret drumul  anevoios si sinuos care a trebuit sa îl parcurg. Sper ca pentru românii din România antologia sa deschida noi perspective asupra istoriei si culturii românesti în special asupra acelor aspecte mai putin cercetate ale diasporei românesti asupra careia s-a practicat decenii întregi o conspiratie a tacerii. La fel în acelasi context a existat o tacere preprogramata si despre exilul din interior. Pentru românii din afara granitelor aceasta poate i-ar ajuta sa descopere noi valori românesti care sa le transmita copiilor si nepotilor, dar si prietenilor straini pentru a dovedi contributia care am facut-o ca români în strainatate si nu numai. Pentru cititorul strain Antologia este menita sa demonstreze ca Romania a avut in mod permanent un rol activ in contributia unor valori asa cum a avut si in asimilarea unor valori din exterior.

"Curierul Romanesc", a romanian language Quarterly, Sweden, Oct-Dec 2009

“Curierul Romanesc”, Suedia (nr 4, 2009):

Interviul luat de Silvia Constantinescu autorului Antologiei

‘Blouse Roumaine -the Unsung Voices of Romanian Women’

(Partea II-a):

Doamna SilviaConstantinescu (Suedia). Courtesy: Octavian Ciupitu.

Silvia Constantinescu: Fii, te rog, amabil si prezinta cititorilor CURIERULUI ROMÂNESC problemele avute în munca de cercetare si realizare a antologiei.

Constantin Roman: Sunt obisnuit cu munca de cercetare de când eram în liceu si mai tarziu din profesia mea, ceea ce îmi permite de la început sa am o ideie clara în care sa încadrez o lucrare de genul Antologiei femeilor din România. Nu este usor din mai multe motive: ignoranta si desinteresul publicului larg din strainatate fata de România si tot ce reprezinta ea în afara de stereotipia: Dracula, Ceausescu, orfelinate, coruptie, infractiune. Am fost întrebat fara menajamente de un editor strain:

“Femei din România? Care femei? Nu cunosc decât trei!”

La care i-am raspuns ca

”aecsta este un început promitator”…

Omul avea dreptate! Cautând pe Google doua cuvinte cheie ”Romania + women” am gasit pagini întregi doare de anunturi de servicii sexuale, agentii de escorta si retele de bordeluri. Trist, dar adevarat! Dar gândindu-ma mai mult mi-am dat seama ca nici eu nu eram mai breaz, daca m-ar fi întrebat cineva câte nume de femei celebre as fi putut enumera din Bulgaria, Ungaria sau Polonia? Desigur ca sufar si eu ca toti românii de complexul apartenentei unei “tari mici”, exprimându-se într-o limba de circulatie redusa… Poate din acest motiv simtind povara acestui handicap încercam în mod eroic si naiv sa corectam pe undeva aceasta realitate incomoda! Dar unde si cum sa începem?

S.C.: Care este ideea de baza a antologiei “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Românian Women”?

C.R.: În primul rând trebuie sa atragi si sa mentii atentia unui public amorf, care în general nu se intereseaza de un asemenea subiect. Este evident ca ”Antologia” vizeaza un public inteligent, care sa aiba în plus o minte iscoditoare, o pasiune pentru un unghi nou, pentru o perspectiva noua, un subiect poate inedit. Ca sa îl interesezi trebuie sa-l atragi pe un teren cu care sa se simta familiar – prin aceasta vreau sa spun, sa ofer o punte de legatura între polul de cultura ai istorie româneasca pe de o parte, ai, la celalalt capat, un punct de interes international. Acesta din urma poate fi un eveniment istoric care leaga România de exterior. În acest scop am facut trimiteri la personaje de statura internationala cunoscute cititorului, un om politic sau un scriitor, critic sau artist de reputatie mondiala. Deci am încercat sa nu privesc la România si la românce în mod izolat, ci în concertul unor natiuni si culturi universale. Bine înteles ca asemenea legaturi trebuie gasite si prezentate convingator, inteligent si chiar anecdotic. Asta este o conditie absolut sine-qua-non pentru ca o carte arida despre un subiect specializat si în mod evident “obscur” pierde în mod automat interesul publicului, dar mult mai important, pierde interesul unui editor sau agent literar care s-ar interesa sa publice o asemenea carte.

S.C.: Ca bibliotecara am remarcat imediat importanta acestei lucrari de referinta, mai ales pentru ca fiind prezentata în limba engleza, are marele avantaj de a putea fi consultata de o paleta forte variata de cititori, de la elevi de scoala, la studenti, cercetatori si alti interesati de informatii despre România. Ea aduce astfel un mare serviciu României prin difuzarea cunostiintelor despre România unui public larg.  Cum a întâmpinat Institutul Cultural Român si alte institutii de cultura din România aceasta lucrare? Ai primit vreun sprijin?

C.R.: Institutului Cultural Român si editurile din România au  aratat un dezinteres total! Sigur pentru a corecta ignoranta despre România nu ajunge o singura carte si nu ne putem astepta la miracole, dar ar fi poate un început, dar pentru a creea un interes mai larg ar trebui sa se ocupe guvernul român si oficialii lui din strainatate. Ori stim prea bine lipsa de competenta si de interes al acestora, daca judecam cel putin dupa nivelul realizarilor – suntem prost reprezentati de persoane care nu înteleg limba si cultura, carora le lipseste ’suprafata’ si modul de comunicare cu publicul tarii unde sunt afectati. De patru zeci de ani de când sunt în Occident nu am vazut nici un articol de fond al vreunui atasat cultural sau diplomat român sau mai târziu al vreunui reprezentant al Institutului Cultural Român în strainatate care sa apara într-un ziar sau revista prestigioasa de circulatie cu maximum de impact, nici macar când România era sistematic denigrata de presa straina. Cu ce îsi justifica existenta acesti lefegii? Evident perceptia competentei sau a patriotismului lor care se face cu surle si trâmbite este complect strâmba, iar banii si timpul se irosesc de pomana. Ca un corolar al celor de mai sus desigur ca ideea lansarii unei antologii de genul acesta ramâne un fenomen izolat si nu un substitut a ceea ce ar trebui sa fie un produs sprijinit oficial de România sau macar de acele edituri românesti care îsi aroga întâietatea în panegericul culturii noastre: ori aici va dau doar doua exemple: mai intai ca editurile din România sunt insensibile la o astfel de oferta – am plimbat timp de un an si jumatate, poate chiar mai mult macheta antologiei “Blouse roumaine”, începând cu târgul de carte Bookarest si apoi la o duzina  de edituri, pe care nu le mai numesc, si toate încercarile s-au soldat cu esec si o pierdere de timp colosala cauzate de persoane care în principiu ar fi trebuit sa promoveze valorile culturii noastre în strainatate – al doilea exemplu – Institutul Cultural Român de la promisiuni fara acoperire la invocarea unei ”Românii sarace” (sic).

Despre practica promisiunilor fara acoperire a domnilor Buzura si Patapievici, în alt context,  nu-l mai pomenesc. Însa mai recent, la Paris, am fost îndemnat de un personaj important  sa solicit sprijinul ICR-ului din Franta.  Gasisem un editor cunoscut care ar fi fost interesat sa publice în traducere manuscrisul din engleza înainte chiar ca acesta sa fi aparut în Anglia si Statele Unite. Deci aveam recomandarea unui istoric francez marcant care sprijinea aceasta initiativa si îmi facuse contactul cu ICR la Paris. Trebuie sa spun ca am umerii largi si nu ma formalizez de un raspuns negativ, care în mod previzibil l-am si primit, dar am ramas consternat de maniera agresiva cu care am fost tratat – bine înteles nu chiar la nivelul mitocaniei care o înfruntam în cotidianul din tara, dar o atitudine care mi-a amintit de limbajul de lemn al proceselor de vrajitoare al anilor stalinisti, citez:

“Dar de ce nu traduceti Dvs cartea, caci vad ca vorbiti frantuzeste foarte bine!”

Desigur o întrebare care nu i-ar fi pus-o domnului Plesu a carui teza de doctorat tocmai o publicau în Franta (o teza de 190 pagini tiparita la editura ‘Somogy’ in Sept. 2007, contra unui cost de 28.500 de euro platit de ICR) si au cumparat-o integral înainte sa ajunga în librarii – episod despre care a vorbit domnul Portocala. Oare traducerea a fost platita de ICR pentru ca dl Plesu nu stia frantuzeste, ori pentru simplul motiv ca banii contribuabililor erau automat canalizati spre o asfel de destinatie?

Si mai departe:

“Vai, domnule, cum sa va platim o asemenea traducere? România este o tara foarte saraca!”

Sigur ca nu i-am raspuns:

de ce suntem saraci? pentru ca se fura ca în codru si ca putinii bani care mai ramân sunt folosti în înteresul cumetriilor!

Dar ceea ce a pus bomboana pe coliva a fost o gaselnita, un argument stalinist folosit de altfel si în celebra ”Istorie a literaturii Române” a lui George Calinescu, publicata de România la UNESCO la sfarsitul anilor ’80:

“Cartea Dvs nu este româneasca (sic!) pentru ca manuscrisul original este scris în engleza!”

Exact cum spunea acel George Calinescu care servea regimul comunist decretând ca:

“Scriitorii români din strainatate care publicau în limbi straine dovedeau o lipsa de patriotism.”

Explicati-mi, va rog, ce anume s-a schimbat în mentalitatea Tranzitiei, chiar dupa ce am intrat cu oistea româneasca în gardul Europei?

Înterlocuoarea mea, pe atunci adjuncta la ICR Paris si acum ocupând primul post dupa demisia colegului sau în urma scandalului cunoscut (din 2007), era o distinsa poetesa care prin definitie ar fi trebuit sa demonstreze o convergenta de idei si sa sprijine propunerea, iar daca nu mai avea fonduri (pt ca le cheltuise pentru filosofia tanarului student Plesu) , sa sugereze alternative.

Atitudinea era cu atât mai neverosimila cu cât venisem cu acea înalta recomandare fata de care ar fi trebuit macar sa ma trateze cu mai multa curtoazie, daca nu era capabila sa tina seama de personajul respectiv. De abea dupa aceeasta conversatie epica am înteles, asa cum se întâmpla cu ”mintea românului cea de pe urma”, ca reactia dumneaei era de fapt previzibila în cea mai buna traditie a educatiei primite – în spiritul literaturii tractoriste - pentru ca mai avea si alti barzi prin familie:

”un caz unic de doua generatii lirice în aceasi familie, fenomen ce nu a mai existat în literatura universala de la Alphonse Daudet încoace, unde tatal si fiul erau poeti!”…

asa ne informa un interviu dat la Bucuresti de înterlocutoarea mea pariziana.

Dar sa lasam la o parte aceste mici neajunsuri si sa revenim la dificultatile de cercetare întrinseca a acestei Antologii. Surse de informatie sarace si încomplecte ceea ce a necesitat confruntarea acelorasi detalii din surse diferite de multe ori fara rezultat. Am cumparat sute de carti în diverse limbi, am facut cautari infinite pe Internet, am telefonat în România si în strainatate, am intervievat persoane în diverse tari direct si la telefon. Sigur ca în cursul acestor cautari am întâlnit niste femei exceptionale în România, dar si în multe alte tari care mi-au pus timpul lor la dispozitie fara nici o reticenta. Am tradus în engleza circa sase sute de citate românesti inclusiv versuri, am compilat discografii, liste de spectacole si de expozitii personale.

(Urmare in Partea a III-a)

"Curierul Romanesc" Oct-Dec 2009, Romanian-Language Quarterly, Sweden

Curierul Romanesc, Suedia (nr 4, 2009):

Interviul luat de Silvia Constantinescu autorului Antologiei ‘Blouse Roumaine -the Unsung Voices of Romanian Women’ (partea I)

CONSTANTIN ROMAN:

“ÎN REALIZAREA LUCRARII MELE ‘ANTOLOGIA FEMEILOR DIN ROMÂNIA’, M-AM IZBIT DE IGNORATA SI DEZINTERESUL PUBLICULUI LARG DIN STRAINATATE FATA DE ROMÂNIA SI TOT CE REPREZINTA EA, ÎN AFARA DE STEREOTIPIA: DRACULA – CEAUSESCU – ORFELINATE – CORUPTIE – INFRACTIUNE.”

—————————————————————————————

Constantin Roman, autorul antologiei “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Romanian Women”.

Foto: © Constantin Roman.

Doamna SilviaConstantinescu (Suedia). Photo Courtesy: Octavian Ciupitu.

Pe Constantin Roman l-am prezentat cititorilor deja în numarul 2 din 2003 al CURIERULUI ROMÂNESC. Avusesem atunci o discutie lunga despre viata petrecuta în România comunista a anilor ‘50-’60, despre anii de doctorat si activitatea profesionala în Anglia, despre furtul de idei si obstacolele puse de colegii români, atunci când a încercat sa-si prezinte lucrarile stiintifice în România, despre persistenta gândirii staliniste la cei mai multi intelectuali români chiar si dupa caderea regimului stalinisto-ceausist, despre sentimentele pe care le-a nutriti si le nutreste pentru etnia careia ii apartine, despre experienta de exilat-diasporit-expatriat-destarat român, dar si despre recunoasterea meritelor personale prin aprecierea acordata de catre presedintele Emil Constantinescu, al carui Consilier personal pentru Energie si Resurse Naturale a devenit în 1998, care l-a investit cu Ordinul pentru Merit cu gradul de Comandor, si prin conferirea titlul de “Professor Honoris Causa” de catre Universitatea din Bucuresti, acea universitate la care studiase si absolvise în 1966 geofizica.

De data aceasta doresc sa vorbesc cu Constantin Roman despre realizarea lucrarii deosebit de importante, nu numai pentru unicitatea ei în istoria literaturii române, ci si pentru contributia ei la cunoasaterea României în lumea întreaga despre “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Românian Women”.

În meseria mea de bibliotecara de informatie în Suedia, am întâlnit zilnic elevi, studenti, cercetatori care s-au izbit de lipsa de informatii despre acea Romanie care n-a fost creatia ”partidului comunist si a lui Ceausescu, fiului cel mai iubit al poporului”, ci despre adevarata Românie, care dainuie de secole, înaintea comunismului si a ”eliberarii” tarii de catre armata rosie.

Sunt o femeie cu studii superioare îndelungate, efectuate în doua tari si stiu cât de multa munca cere cercetarea si nu diminuez munca enorma depusa de Constantin Roman pentru realizarea unei astfel de lucrari, dar sunt si bibliotecar de profesie, cu practica îndelungata numai în informatii, la mari biblioteci populare din Suedia si aceasta mi-a dezvoltat capacitatea de apreciere a lucrarilor de referin]a în general si în limbi de mare circulatie în special. Eu stiu din proprie experienta ca în biblioteci nu puteam oferi informatii despre România cititorilor mei, pentru ca ele fie ca erau numai în limba româna, fie ca nu existau de loc.

Lucrarea lui Constantin Roman si-ar fi capatat, desigur, un loc în istoria literaturii române, dar ar fi ramas limitata la aria limbii române, falindu-ne noi între noi cu personalitatile feminine din istoria noastra. Lucrarea lui Constantin Roman si-ar fi câstigat, desigur, un loc în istoria literaturii române, dar pe plan international n-ar fi ajutat sa se împrastie ignoranta cititorilor despre o tara despre care informatiile existente sunt numai despre ”Dracula, Ceausescu, orfelinate, coruptie si infractiune”, informatii primite prin scurtele buletine de stiri din ziare, de la radio sau TV.

Prezentata în limba engleza, a treia limba vorbita pe aceasta planeta, dupa chineza mandarina si spaniola, antologia “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Românian Women”, da posibilitatea a peste 380 de milioane de vorbitori si cititori ca prim FEMEILE românce, sa fir cunoscua România. Cine poate arata mai bine mentalitatea, sufletul unui popor, daca nu femeile acelui popor, caci ele sunt mamele, logodnicele, sotiile. Si mai vreau sa evidentiez lucrarea lui Constantin Roman “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Românian Women” pentru ca eu o consider un omagiu adus femeilor românce. Când am primit direct de la Constantin Roman informatia despre aparitia acestei lucrari, m-am oferit s-o prezint imediat cititorilor CURIERULUI ROMÂNESC, considerând ca astfel îmi fac si datoria de bibliotecara, dar si de românca, ajutând astfel la propagarea informatiilor despre România.

I-am pus câteva întrebari lui Constantin Roman despre imensa munca de cercetare necesara în realizarea unei lucrari de referinta de aceasta anvergura, dar si despre problemle financiare pe care le ridica munca în sine de la strângerea de informatii pâna la tiparire.

(Continuare in Partea a II-a)

I

SFIDAREA IDIOCRATIEI

(Partea II -  Recenzie)

Constantin ROMAN

Prefata Acad. Prof. John F. DEWEY (Oxford si California)

Centre for Romanian Studies, London, 2010

MAREA INITIERE

Din fericire insa, si in paralel, perioada aceasta sociala tulbure a coincis si cu marile descoperiri de la Cambridge din domeniul astrofizicii (Fred Hoyle), ale biologiei moleculare (Crick si Watson) precum si ale Tectonicii Globale (Bullard, Vine si Matthews). In cadrul de mai sus, influenta care a avut-o atmosfera de la Cambridge in dezvoltarea gandirii lui Constantin ROMAN este de necontestat.

Pe vremea cand a plecat, cu un entuziasm tineresc, din Romania doar pentru o  scurta vizita de o luna in strainatate,  el nu a putut banui caracterul permanent al acestui voiaj, greutatile neasteptate intalnite in Occident, lipsit de sprijinul familiei si avand doar un geamantan, un teanc de carti de vizita si o bancnota de cinci lire in buzunarul noului costum de haine.

La Paris, profesorul Thellier de la Institut de Physique du Globe i-a oferit un loc de doctorant, insa in luna Mai 1968 metropola franceza nu era locul cel mai linistit pentru continuarea unor studii stiintifice. Mai mult decat atata. el a fost descurajat sa mearga in aceasta directie chiar de catre amabsadorul roman de la UNESCO, caruia Roman i-a solicitatsprijinul pentru a obtine prelungirea vizei  de intoarcere in Romania, viza care expirase in timpul grevelor feroviare de la Paris. Ambasadorul Valentin Lipatti, fratele pianistului, a calificat incercarea tanarului roman de a face un doctorat in Occident drept:

“o optiune politica a carei persepectiva, in cel mai fericit caz, nu ar fi rezultat  decat in aceea de a ajunge  chelner de restaurant”.

Intelegand atitudinea oficial intransigenta si fiindu-i teama de a se intoarce in tara cu o viza expirata Constantin ROMAN totusi nu a fost afectat de acest sfat nesasteptat si gratuit si s-a hotarat in schimb sa postuleze pentru o bursa de doctorat in Anglia. Bursa castgata prin concurs  la Peterhouse, cel mai vechi colegiu din Cambridge, infiintat in 1284, i-a permis lui ROMAN sa inceapa disertatia de Tectonica Globala sub conducerea  unui om de un mare prestigiu international profesorul academician Sir Edward Bullard, urmasul direct al lui Newton, printr-un sir neintrerupt de savanti fizicieni de la Thompson, Rutherford, Kelvin si Cavendish – toti facand parte din celebrul Laborator universitar – the Cavendish Laboratory.  Colaborarea cu Bullard i-a oferit tanarului Roman o mostenire stiintifica de o valoare incomparabila prin gandirea originala, capacitatea de a defini esentialul, de a analiza, extrapola si de a deduce, dar mai ales de a pune in balanta anumite adevaruri stiintifice, de a le modifica si a le redefini.

Dar mai presus decat toate acestea, curiozitate lui innascuta i-a dat bice cunoasterii dincolo de limitele geofizicii si ale tectonicii globale. In curand  cautarea s-a intins repede, ca o vita de vie impletind lingvistica, istoria arhitecturii, critica de arta, fizica aplicata la istoria artei si arheologie, poezia, jurnalistica si promovarea artei si culturii romanesti.

Acad.  Sir Edward Bullard, mentorul si seful meu de lucrari din departamentul de Geofizica de la Cambridge, la o receptie impreuna cu secretara facultatii (1973)

Cu timpul, si in cursul multor voiajuri la colocvii si conferinte internationale, la prelegeri ca invitat al universitatilor din Anglia si din Europa, efectul acumularii unor impresii, al unor observatii,  al unor analize si a unei intuitii au  rezultat intr-o alta necesitate si anume aceea de a modifica insasi teoria Tectonicii Globale, care era chiar subiectul tezei sale de doctorat. El a resimtit nevoia de a transforma aceasta teorie intr-un model mai coerent care sa includa noi categorii de placi litosferice, nerigide, care le-a denumit placi tampon (buffer plates) precum si sa defineasca doua noi placi litosferice in Asia Centrala si anume placile Tibet si Sinkiang, amandoua cuprinse acum in marea placa a Eurasiei, prin coliziunea cu placa Indiei si ridicarea lantului alpin al Himalaiei.

Aceste rezultate au fost imediat publicate in reviste academice ce au facut ocolul lumii si cativa savanti au salutat la randul lor in alte carti si reviste de specialitate aceasta noua contributie care si-a facut ecoul din Franta si Statele Unite pana   in China, dar nu si in Romania, unde cenzura lui Ceausescu, prin terorismul sau cultural sistematic, impunea o conspiratie a tacerii: aflandu-se in exil, omul de stiinta roman nu avea dreptul sa existe ca atare in tara lui de bastina. De fapt chiar nici dupa caderea dictaturii comuniste, embargoul stiintific impus de cenzura lui Ceausescu nu s-a schimbat ramanand in mainile aceluias cerc de beneficiari ca si inainte. Din fericire, conceptul placilor litosferice nerigide, imaginat pentru prima oara de un Roman la Cambridge a fost adoptat ca un model clasic in practica de specialitate din universitatile Americane si straine si din Institutiile de cercetare din Occident, devenind un truism universal acceptat.

Dar in ciuda acestor vexatii, gandindu-ne retrospectiv observam ca nu exista totusi nici o contradictie in fenomenul de integrare al Romanilor, in particular a lui Constantin ROMAN in hegemonia gandirii si culturii occidentale. Un sir intreg de nume ilustre ne vin in minte daca ne gandim doar la cativa dintre predecesorii lui desradacinati, printre care Constantin Brancusi despre care se pomeneste adesea in carte, dar si despre Emil Cioran, Eugen Ionescu, Virgil Gheorghiu, Mircea Eliade, Dinu Lipatti, George Enescu, Panaït Istrati, Marta Bibescu, Elena Vacarescu si Ana de Noailles, Elvira Popescu, Tristan Tzara, care toti au facut din Franta tara lor adoptiva. Acestia ar fi doar cativa si lista s-ar putea continua, caci nu este deloc intamplator ca Romania, mai mult decat ori si ce alta tara europeana sa aiba o elita sociala si intelectuala impregnata de gandirea si limba franceza. Si totusi, in pofida acestui fapt, iata inca un alt exemplu al acestei dualitati prin care Constantin Roman isi alege nu Franta, ci Anglia ca tara sa adoptiva. Aici, pentru el nimic nu este mai natural decat de a frecventa si de a se imprieteni cu eminenti contemporani ai sai, printre care se numara Academicianul Joseph Needham,  Profesorul L.C. Knights, Lordul Adrian, Ambasadorul Sir Duncan Wilson, Lordul Goodman, colectionarul Jim Ede, critical literar George Steiner, istoricii Sir Herbert Butterfield,  Sir Denis Brogan, sau Maurice Cowling,

Cambridge Review, revista la care studentul Constantin Roman a contribuit un articol de fond despre Mitul romanesc in sculptura lui Brancusi si mai multe traduceri de poezii romanesti.

Daca privim cu atentie, alte doua contraste din viata lui ROMAN, acestea devin mai putin contradictorii decat la prima vedere: activitatea paralela de geofizician expert, consilier in probleme internationale ale explorarii petroliere cu acela de publicist si impresar. Se stie ca inainte de razboi, industria americana si britanica de petrol au avut o mare influenta in Romania si este placut de mentionat faptul ca primele sale traduceri de poezii din franceza si engleza, articolele de istoria artei si contactele cu exegetii lui Brancusi, Constantin Roman le-a facut  in perioada cand era student  la Institutul de Petrol si Gaze din  Bucuresti, iar mai tarziu, la Cambridge cursul de limba romana si analiza statistica de lingvistica romaneasca, traducerile de poezie romaneasca, articolele despre Brancusi si expozitiile de arta si cultura romaneasca de la Cambridge, Londra si Newcastle au fost facute si organizate in paralel cu studii stiintifice de seismo-tectonica din Vrancea si Hindu-Kush, articole publicate in prestigioase reviste internationale printre care Nature, New Scientist, Geophysical Journal of the Royal Astronomical Society, precum si in sfarsit, dar mai ales teza lui de doctorat Seismo-Tectonics of the Carpathians and the Central Asia, publicata, mai tarziu la Bucuresti in doua volume de catre Institutul Geologic al Romaniei, cu o prefata al academicienilor Gheorghe Udubasa, directorul Institutului si respectiv Mircea Sandulescu, seful sectiei de Geonomie a Academiei Romane (1998).

Dar desi, din fericire, aceste contributii stiintifice esentiale pentru geofizica romaneasca si internationala in domeniul tectonicii globale nu au fost complet ignorate in textul cartii, modelele si teoriile stiintifice care au constituit reputatia stiintifica a lui Constantin ROMAN au doar o pondere redusa in parcursul cartii. De fapt in narativ aceste aspecte reprezinta doar materia prima al acestor teorii, chiar insasi autobiografia autorului, ele oglindesc calatoriile, aventurile, initierile diverse si reactiile de multe ori impartasite intr-un mediu uneori neprielnic si care, la inceput, din cauza unei lipse de experienta a vietii el nu a fost pregatit sa le inteleaga. Si totusi aceste reactii diferite si de-a dreptul fascinante reprezinta prin ele insile o experienta insolita si mereu proaspata.

Dar mai mult decat de aceste decoruri el se intereseaza de oameni si de situatii noi, fie descriind receptia de la colegiul Peterhouse data Primului Ministru Edward Heath, picnicul din gradina episcopului de Ely, caruia Constantin ROMAN i se adreseaza cu modul de apelatie ortodox de “Prea-Fericit”, lucru neauzit pana atunci, sau de dineul oficial de la colegiul Magdalene ca invitat al lui Robert Latham, directorul bibliotecii Pepys, consultatia cu Lordul Goodman,  cocktailul cu profesorul acad. Joseph Needham,  seara de poezie romaneasca de la colegiul Churchill, cu George Steiner,  cina cu profesorul  L.C. Knights, critic literar si exeget al lui Shakespeare,  expozitia de fotografii Brancusi de la facultatea de arhitectura organizata la invitatia profesorului Sir Leslie Martin, celebrul arhitect al ansamblului Royal Festival Hall, de pe malul Tamisei,  initierea in arta contemporana la muzeul “Kettle’s Yard”, de catre colectionarul si criticul de arta  Jim Ede, prieten al lui Brancusi, sau de convorbirile cu bizantinologul Sir Steven Runciman si cu istoricul Sir Herbert Butterfield despre Nicolae Iorga, sau cu fostul ambasador britanic la Moscova, istoricul Sir Duncan Wilson, rectorul colegiului Corpus Christi.

Continuare in Sfidarea Idiocratiei (Partea III):

http://www.romanianstudies.org/content/2010/02/sfidarea-idiocratiei-constantin-roman-prefata-john-f-dewey-recenzie-partea-iii/

‘Queen of the Heights’, ‘Virtutea Aeronauticà’, (Gold Cross), (1897 – 1948) Pioneer aviator, first Romanian woman parachutist (1928), 1931 European parachute champion (6,000m), 1932 World Parachute Champion (7,200m), WWII fighter pilot, underground anti-communist freedom fighter, buried under an assumed name

Biographical Note:

Winner’s Glory:

” My life means nothing if I’m keeping it for myself. I dedicate my life to my country, and I want to live it in glory. I will only come back as a winner.”

(Smaranda Bràescu addressing American lournalists in 1931, in New York, before she beat the World record at parachute jumping, at 7,000 m)

Ethics:

” I brought a record to my country, and I can’t transform the glory into a business. I represent Romania and I must act accordingly.”

(Smaranda Bràescu, declining a lucrative contract for show jumping in America, after she beat the World record for parachute jumping, in 1932)

Extract Bio Note from the Anthology:

“Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Romanian Women”:

http://blouseroumaine.com/buy-the-book/index.html

With the advent of WWII, Smaranda Bràescu enrolled with other women pilots in the ‘White Squadron’, active on the Eastern front, where Romania was trying to retrieve from the Soviets the provinces taken by Russia as a result of the Hitler-Stalin Pact. After 1944, Bràescu joined the 13^th squadron, which was fighting the Germans on the Western front, first in Transylvania, then in Hungary (Nyiregyhaza, Miskolc) and Czechoslovakia (Rimaska Sabota, Trencin and Piestany). Although a war hero Smaranda Bràescu soon fell foul of the communist puppet régime which was installed in Romania by Stalin’s armies. She protested to the United Nations about the legality of the 1946 elections and her letter of protest to the Allied Command in Romania fell into the hands of a Russian general. Thereafter Smaranda Bràescu became a pariah and had to join the underground resistance in order to escape imprisonment and certain death. She operated under an assumed name, first from a convent and then as an anti-communist resistance fighter. She died of cancer at the age of 51, and was buried in Cluj, under her assumed name of Maria Popescu, in a grave on which her merits and real identity could not be spelled out. The people who helped her were hounded out and given long prison sentences, including the doctors who looked after her in hospital.

But the wrath of the communist vendetta followed this woman-hero to her grave: twenty two years after “Maria Popescu” died, the tomb of Smaranda Bràescu was desecrated, the bones dispersed and the plot where her grave was located in the Central Cemetery of Cluj was sold to another family in 1970: now the conspiracy of silence was complete.

After the fall of Communism and 42 years after Smaranda Bràescu died, many a town street throughout Romania was named after her and in 1996 the President of Romania signed a decree for the award of the honorary parachutist battalion colours named after Bràescu (‘drapelul de luptâ al Batalionului 498 Parasutisti ‘Smaranda Bràescu’’).

In the summer of 2006, at the initiative of Tudor Sàlàgean, curator of the History Museum of Transylvania, the grave of the fallen hero was finally inscribed on a monument at Cluj Central Cemetery and a street in the city where she died under an assumed name was be named after her.

—————————————————————————————–

Smaranda Braescu (1897-1948)

In Memoriam

Smaranda, unde esti?

Te-ai avantat in zboruri printre nori

Din ceruri coborat-ai ca un fulg

Peste Ocean, cantata indelung

Urale ti-au adus de sarbatori.

N-ai vrut onoruri si nici bani mai multi

Cinstit-ai vrut sa stai printre Romani

Si te-ai intors atunci la noi in munti…

Cu “Escadrila Alba” ai rapus

Dusmani din Rasarit si din Apus.

In ’46 cand s-au masluit

Alegerile suflul ti-au taiat

Ca bunii tai cu jalba in protap

Mai-marilor de-atuncea te-ai jelit

Dar soarta ta fugar-ai fost sa fii.

Din talcul vietii tale ti-a fost dat

Sa nu renunti la lupta nici de cum

Cu fruntea-n sus sa mergi pe-acelasi drum

Cand boala floarea vietii ti-a curmat

Si-n groapa zaci sub nume de-mprumut.

N-au fost nici popi, nici rude, nici parinti

O candela sa-ti  puna pe mormant

Nici vesnici pomeniri, pomeni sau sfinti

Nu s-au aflat s-aline trupul tau

De cine-ai fost sa sufle vre-un cuvant.

Dar pilda ta n-a fost intr-un zadar

Acum ca roata vietii s-a rotit

Si patru zeci de ani trecut-au, chiar

O strada cu-al tau nume in sfarsit

Te va slavi atata cum mai stim.

(Poem by Constantin ROMAN, London, May 2006)

Constantin Roman © 2009. All Rights Reserved

My Son

Here is his little cambric frock
That I laid by in lavender so sweet,
And here his tiny shoe and sock
I made with loving care for his dear feet.

I fold the frock across my breast,
And in imagination, ah, my sweet,
Once more I hush my babe to rest,
And once again I warm those little feet.

Where do those strong young feet now stand?
In flooded trench, half numb to cold or pain,
Or marching through the desert sand
To some dread place that they may never gain.

God guide him and his men to-day!
Though death may lurk in any tree or hill,
His brave young spirit is their stay,
Trusting in that they’ll follow where he will.

They love him for his tender heart
When poverty or sorrow asks his aid,
But he must see each do his part –
Of cowardice alone is he afraid.

I ask no honours on the field,
That other men have won as brave as he –
I only pray that God may shield
My son, and bring him safely back to me!

by Ada Tyrrell (1854-1955)
—————————

Fiul Meu (My Son)

Aici ii tin camasa de copil
Si pantofiorii ce i-am crosetat
In levantica cu parfum  subtil
Cu dorul meu adanc, si neuitat

Ii strang aceste-odoare l-al meu piept
Si imi inchipui micul copilas
Fiind leganat  in somn, incet, incet,
Si incalzindu-i corpul dragalas.
.
Dar azi, unde ti-e trupul de barbat?
Prin ce coclauri fugi neistovit
Sau poate in desertul necrutat
Te-ndrepti spre teluri de necucerit?

Indruma-i, Doamne, pasul in razboi
Caci moartea l-ar tanji necontenit
Curajul lui va fi indemn la toti
Sa il urmeze pana la sfarsit.

Tovarasii de arme, cutezand
In focul luptei sunt uniti cu zmei
Caci datoria e un lucru sfant
Si frica-n san nu-si are locul ei.

Nu ceru-Ti, Doamne, miluiri ceresti
Ce alti viteji ca el le-au meritat.
Doar rogu-Te baiatul sa-mi pazesti
La vatra sa-l intorci nevatamat.

[in Romaneste de Constantin Roman, August 2009-August 2010,
din originalul in limba engleza a poetei Ada TYRRELL (1854-1955)]

(Romanian  translation Copyright 2010: Constantin ROMAN)

——————————————

Dublin-born Ada Tyrrell was a life-long friend of George Bernard Shaw. She was the wife of the distinguished Trinity College Dublin classic scholar and Regius Professor of Greek, Robert Yelverton Tyrell (1844-1914).

She was a great society hostess in Dublin, reputed for her intellect, beauty and goodness which made her Dublin Salon sought  by the great and the good of the time:  politicians, artists,  literati.