In toate cele trei filme dedicate lui Culianu s-a sugerat telespectatorilor că ucigaşul ar fi fost legionar, fără a se menţiona că a fost o crimă “cu semnătură”. Umberto Eco a crezut că a fost un asasinat purtând semnătura KGB. Dar “semnătura” ar fi putut indica si suprimarea unui trădător. Uciderea petrecută după scenariul de execuţie a unui trădător ar implica umilirea celui care a trădat. I.P. Culianu a fost umilit prin împuşcare în ceafă în WC-ul universităţii din Chicago. Presupunând un astfel de scenariu, prin indicarea unui criminal legionar, însăşi victima trădătoare e plasată în rândul legionarilor. O altă variantă ar fi că a trădat Securitatea. După Tereza Culianu-Petrescu, fratele său care-i spusese Gabrielei Adameşteanu în decembrie 1990 că “prostia Securităţii române este epocală şi de o profunzime nemaivăzută” (v. I.P.Culianu în rev.22, 5 aprilie 1991) ar fost asasinat de vechea Securitate “aşa cum opina generalul I. Pacepa” (v. Tereza Culianu-Petrescu, O biografie, Observatorul Cultural, 87/23 oct.2001).
Entries Tagged as 'Chicago'
Isabela Vasiliu-Scraba despre “Părul lung şi blond al lui I.P.Culianu”
March 14th, 2010 · No Comments · Diaspora, OPINION, PEOPLE
Tags:"Isabela Vasiliu-Scraba"·"Istotia Religiilor"·"Mircea Eliade"·Chicago·Securitate
Mircea Eliade într-o colaborare cu bucluc
February 11th, 2010 · No Comments · Diaspora, OPINION, PEOPLE
Desemnat de Sorin Antohi drept “noul Eliade”, Ioan Petru Culianu a reprezentat “un fenomen exploziv introdus în cultura română de după 1989”. Sigur, ar fi contra-productiv să repunem în circulaţie ditirambii prin care s-a realizat această masivă manipulare, care în sine ar fi fost chiar benefică, dacă numele discipolului Culianu n-ar fi fost folosit permanent pentru a-l înlătura din cultura românească pe marele Eliade prin acuzaţii nefondate de anti-semitism. Si, evident, dacă interesul s-ar fi axat exclusiv pe noutatea adusă de psiho-sociologul Culianu (1950-1991) în cele trei cărţi publicate cu ajutorul lui Eliade în Franţa la Payot şi Flamarion, apoi traduse în engleză şi italiană. Dar, mai ales, dacă “fenomenul exploziv” n-ar fi fost declanşat de lansarea unor neadevăruri prin editurile Humanitas, Nemira şi Polirom (urmate inconştient de Editura Academiei), inventându-se doctorate în număr excedentar şi săltându-l pe Culianu în scaunul de conferenţiar de istoria religiilor când n-a apucat să fie decât visiting professor, ba încă imaginându-l (în locul ocupat din 1986 de prof. Wendy Doniger) drept “urmaş al lui Eliade” la vremea când nu-şi trecuse încă doctoratul de Stat…
Tags:"·"Andrei Plesu"·"Groningen University"·"History of Religions"·"Horia Stamatu"·"Isabela Vasiliu-Scraba"·"Marieta Sadova"·"Mircea Eliade"·"Monica Lovinescu"·"Neuer Weg"·"Noapte de sânziene"·"Oglinda literară·"Paul Goma"·"Sorin Antohi"·"Virgil Ierunca"·Chicago·communism·Culianu "Ioan Petre Culianu"·dialogue·Italy·Literature·Nicolschi·Nikolsky·Noica·Paris·Payot·Philosophy·Romania·Scânteia
