Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

Poetry in translation (CCLXIII), Constantin ROMAN (ENGLAND): “Anghinare, sau Carciofo alla Giudia – o Reţetă Evreiască din Roma”

February 23rd, 2014 · Books, Diaspora, Poetry, quotations, Translations

Poetry in translation (CCLXIII), Constantin ROMAN (ENGLAND): “Anghinare, sau Carciofo alla Giudia – o Reţetă Evreiască din Roma”

Roma: Carciofo alla Giudia

Roma: Carciofo alla Giudia


Anghinare – Carciofo alla Giudia!
(Constantin ROMAN, London)

A fost o dată, ca nici o dată,
A fost o dată un boboc de anghinare,
Cocoţat, măreţ, în creştetul tulpinii,
Precum Vodă prin lobodă,
Plin de el, privind de jur împrejur,
Din turnul lui de fildeş,
Grădina de zarzavaturi,
Închipuindu-şi că ar fi chiar farul portului,
Blagoslovind bărcile pescarilor
În zorii fiecărei zi.

Dar, într-o bună zi, necruţătorul soare
S-a hotărât să pună capăt situaţiei,
Vopsindu-i părul albastru,
După felul stilului punk,
Ca să ademenească fluturii.
Şi atunci, Şefu’,
A dat ordin bucătarului să îi reteze capul,
Înainte ca acesta să devină copt.

Bucătarul conformist, i-a tăiat capul pe loc,
Cu un cuţit, bine ascuţit,
Umilindu-l chiar, ca să-l înghesuie, apoi,
În aceeaşi traistă cu cepele roşii
Şi căpăţânile de usturoi:
Atunci, un fir de mentă, făcându-i-se milă de el,
L-a miluit cu parfumul ei.

Dar ca şi cum umillirea asta
Nu i-ar fi fost îndeajuns,
Atunci a fost dat pe mâna bucătarului,
Pus într-o oală de apă clocotită,
Din care n-a fost scos, decât după ce a ameninţat
Că va deveni un terci fără gust.

Dar necazul nu s-a sfârşit aici,
Căci, apoi, tot părul i s-a smuls din cap,
Lăsându-i doar sufletul, gol-golut,
Acoperindu-şi ruşinea, cu un sos de maioneză.

Când s-a privit în oglindă,
Nici nu i-a mai venit să creadă,
Strigând, cu mânie, şefului bucătar:
- Cândva, Io am fost, chiar, ‘Vodă prin lobodă’
Iar acum, nici nu mai ştiu cum mă cheamă!
La care Şefu’ i-a răspuns, sec:
- Carciofo alla Giudia!

© Copyright, Constantin ROMAN, London
Carciofo Kosher

→ No CommentsTags:·········

Poetry in translation (CCLXII), Constantin ROMAN (ENGLAND): “Carciofo alla Giudia – a Roman Recipe”

February 23rd, 2014 · Diaspora, Poetry, quotations, Translations

Poetry in translation (CCLXII), Constantin ROMAN (ENGLAND): “Carciofo alla Giudia – a Roman Recipe”

Carciofo alla Giudia - a Roman Recipe

Carciofo alla Giudia – a Roman Recipe

Carciofo alla Giudia – a Roman Recipe
(Constantin ROMAN, London)

Once, upon a time, I was an artichoke,
Proudly perched on top of a long stem -
The king of the castle,
Scrutinizing the outskirts of the vegetable patch -
Head above all my kindred,
Beaming with self-esteem,
Dreaming to become a Mediterranean lighthouse,
Seeing off the fishermen’s boats,
On their way to a day’s meagre catch.

Yet, the unrelenting sun
Conspired to bring my demise,
By adding a blush of purple to my head,
Making me look like a punk,
Attracting the attention of all butterflies,
And, not in the least, of the Master…
He ordered at once my head to be chopped off,
Before it turned to seed.

Obligingly, Chef decapitated me, at once,
With his sharp blade,
Cut me to size and belittled me,
By making me share a basket
With some red onions
And a few garlic heads:
Only a sprig of mint took pity at my poor self,
Comforting me with its soothing scent.

But my humiliation was not over, yet,
As worse was to come,
Being dispatched to the Kitchen,
Thrown into a pot of boiling water
And rescued only when I threatened
Turning into a tasteless pulp.

Yet my terror was greater still,
When all my hair was plucked out,
To leave my bare soul covered
Only by a few leaves,
Decorating the bottom of my heart.

I could not believe the state I was in
And cried bitterly, reproaching Chef:
- Once upon a time
I was the King of the Castle:
Now, look what has become of me!

To this, Chef answered, glibly:
- Carciofo alla Giudia!

© Copyright, Constantin ROMAN, London

Carciofo alla Giudia - a Roman Recepe

Carciofo alla Giudia – a Roman Recepe

→ No CommentsTags:···············

Poetry in translation (CCLXI): Francesco GABELLINI (b. 1962, Emilia Romagna, Italy): “Timpul care îl dai”, “The Time you give”

February 21st, 2014 · Books, International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

Poetry in translation (CCLXI), Francesco GABELLINI (b. 1962, Emilia Romagna, Italy): “Timpul care îl dai”, “The Time you give”

Timpul care îl dai
(The Time You Give)
Francesco GABELLINI

(b. 1962, Riccione, Emilia Romagna)

Timpul care îl dai, timpul
care îl iei, grăunte de nisip,
care îţi orbeşte ochiul.
Frăgezimea jocului şi pielea ta
albă cu parfum de pâine proaspătă
din zorii zilei.

Timpul care îl dai, timpul
care îl iei, ca mâna
care mângâie colina,
bate piatra, cântăreşte oasele.
Timpul care trece domol,
pe care îl ghiceşti.

Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© Copyright, Constantin ROMAN, London

Francesco GABELLINI

Francesco GABELLINI

BIO NOTE: Francesco Gabellini è nato nel 1962 a Riccione. Vive a Montecolombo (Rn). Ha pubblicato cinque raccolte di poesie in dialetto romagnolo: nel 1997 “Aqua de silénzie” (Acqua del silenzio) per l’Editore “AIEP” di San Marino; nel 2000 “Da un scur a cl’èlt” (Da un buio all’altro) per le Edizioni “La vita felice” di Milano. Nel 2003 “Sluntanès”, Pazzini Editore, Villa Verucchio (RN). Nel 2008 “Caléndre” Raffaelli Editore Rimini. Nel 2011, “A la mnuda” Giuliano Ladolfi Editore, Borgo Manero (Novara). Le sue opere sono risultate vincitrici o finaliste in numerosi importanti concorsi letterari nazionali e sono state pubblicate su varie riviste culturali. Note critiche sulla sua poesia, insieme ad alcuni testi, appaiono in “Poeti in romagnolo del secondo Novecento”, a cura di Pietro Civitareale, Editrice “La Mandragora”, 2005. Suoi testi poetici sono inclusi nell’antologia “Poeti in romagnolo del novecento” a cura di Pietro Civitareale, Edizioni Cofine Roma, 2006. Nel 2006 viene inserito nel “Dizionario dei poeti dialettali romagnoli del 900” a cura di Gianni Fucci e Giuseppe Bellosi, Edizioni Pazzini 2006 Villa Verucchio (RN).
Con il monologo in dialetto romagnolo “L’ultimo sarto” è stato finalista nel 2005 alla 48ª edizione del Premio Riccione per il teatro. Nel 2009, riceve il Premio Franco Enriquez per la drammaturgia.
Durante la stagione teatrale 2010/2011, l’attore Ivano Marescotti ha messo in scena un suo testo, intitolato “Detector”.

Gabellini - Poet from Romagna

Gabellini – Poet from Romagna

EDITOR’S NOTE: The translation of the anthology ‘Poets from Romagna’ is part of a larger and innovative project conceived by the translators to present ‘Italian authors who do not speak/write/dream only in Italian but in regional languages, to reach the world in English’. In the second in this unique series Guiseppe Bellosi presents parallel texts in Romagnolo and English from nine poets: Nevio Spadoni, Giuseppe Bellosi and Giovanni Nadiani belong to the Ravenna plain dialects; Laura Turci writes in the Meldola dialect, the hill area of Forlì; Dolfo Nardini uses the Cesena dialect; Fabio Molari a dialect of the Cesena hill area similar to the Santarcangelo dialect of Annalisa Teodorani and Miro Gori from San Mauro. At the extreme south of Romagna is Francesco Gabellini, Riccione having distinctive characteristics from nearby Rimini.
The Romagna poets featured in this anthology are part of a long and well-established tradition in the panorama of literature in dialect after the Second World War.

GIUSEPPE BELLOSI is a journalist and researching working in the documentation and the study of dialects, dialectal literature and folk traditions. He has published several academic books in these areas as well as several poetry collections.

→ No CommentsTags:·············

POETRY IN TRANSLATION (CCLX), SPAIN, Gustavo Adolfo BÉCQUER (1836, Sevilla – 1870): “Los suspiros “, “Suspine”, “Sospiri”, “Sighs”,

February 20th, 2014 · International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

POETRY IN TRANSLATION (CCLX), SPAIN, Gustavo Adolfo BÉCQUER (Sevilla, 1836 – 1870): “Los suspiros “, “Suspine”, “Sospiri”, “Sighs”,

Gustavo Adolfo Bécquer

Gustavo Adolfo Bécquer

Gustavo Adolfo Bécquer
(1836-1870)
Los suspiros

Los suspiros son aire y van al aire!
Las lágrimas son agua y van al mar!
Dime, mujer, cuando el amor se olvida
¿sabes tú adónde va?

Gustavo Adolfo Bécquer
(1836-1870)
Suspine

Suspinele sunt o adiere de aer ce se pierde în aer!
Lacrimile sunt doar o apă ce curge la vale!
Spune-mi, muiere: când dragostea e pierdută,
Ştii unde se duce?

Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© Constantin ROMAN, London

Gustavo Adolfo Bécquer
(1836-1870)
Sospiri

Sospiri sonno aria e vanno al aria
Le lacrime sono l‘acqua e vanno al mare
Dimmi donna, quando l’amore è dimenticato
Lo sai dove va?

Gustavo Adolfo Bécquer
(1836-1870)
Sighs

Sighs are air and go into the air!
Tears are water and go to sea!
Tell me woman when love is forgotten
Do you know where it goes?

gustavo Becquer SHORT BIO:
Gustavo Adolfo Claudio Domínguez Bastida, better known as Gustavo Adolfo Bécquer, (February 17, 1836, Seville – December 22, 1870) was a Spanish post-romanticist poet and writer (mostly short stories), also a playwright, literary columnist, and talented drawer. Today he is considered one of the most important figures in Spanish literature, and is considered by some as the most read writer after Cervantes. He adopted the alias of Bécquer as his brother Valeriano Bécquer, a painter, had done earlier. He was associated with the post-romanticism movement and wrote while realism was enjoying success in Spain. He was moderately well known during his life, but it was after his death that most of his works were published. His best known works are the Rhymes and the Legends, usually published together as Rimas y leyendas. These poems and tales are essential to the study of Spanish literature and common reading for high-school students in Spanish-speaking countries.
His work approached the traditional poetry and themes in a modern way, and he is considered the founder of modern Spanish lyricism. Bécquer’s influence on 20th-century poets of the Spanish language can be felt in the works of Luis Cernuda, Octavio Paz, and Giannina Braschi.

→ No CommentsTags:···············

POETRY IN TRANSLATION (CCLIX), AUSTRIA, Alfred BRENDEL (b. 1931) : “Über mich selbst gebeugt”, “Bent over myself ”, “Privindu-mă mai atent”

February 18th, 2014 · International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

POETRY IN TRANSLATION (CCLIX), AUSTRIA, Alfred BRENDEL (b. 1931) : “Über mich selbst gebeugt”, “Bent over myself ”, “Privindu-mă mai atent”

alfred brendel

Über mich selbst gebeugt
Alfred BRENDEL

Über mich selbst gebeugt
sehe ich
unscharf
mein fremdes Gesicht
Gefäß des Zweifels
Chronik des Vergessens
Mühlstein täuschender Erinnerung
über den der Atem des Wassers
gleichgültig hinwegzieht

Bent over myself
Alfred BRENDEL

Bent over myself
I see
the blurred outline
of an unfamiliar face
a vessel of doubt
chronicle of oblivion
millstone of fraudulent memory
casually washed over
by the water’s breath

© Translation: Richard Stokes and Alfred Brendel

Privindu-mă mai atent
Alfred BRENDEL

Privindu-mă mai atent
desluşesc profilul şters
al unei fețe străine
pocal de îndoială
cronică de uitare
piatră de moară de memorie dubioasă
frugal spălată
de respirația apei

Rendered in Romanian by Constantin ROMAN
© Constantin ROMAN, London

→ No CommentsTags:···········

THREE POEMS IN TRANSLATION, (CCLVI-CCLVIII), GREECE, George SEFERIS (1900 – 1971): `’Epitaf”, “Epitaph”, “Duminică”, “Sunday”, “Bitter Moments”, “Clipe amare”

February 14th, 2014 · International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

THREE POEMS IN TRANSLATION, (CCLVI-CCLVIII), GREECE, George SEFERIS (1900 – 1971): `’Epitaf”, “Epitaph”, “Duminică”, “Sunday”, “Bitter Moments”, “Clipe amare”

seferis biography
EPITAF
George SEFERIS

Cărbunii aprinşi în ceaţă
erau trandafiri inflorind în inima ta,
iar cenuşa îti acoperea faţa,
în fiecare dimineaţă.
Rupând umbrele chiparoşilor,
tu plecat-ai astă vară.

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, London

Epitaph
George SEFERIS

Coals in the fog
were roses rooted in your heart
and the ashes covered your face
each morning.
Plucking cypress shadows
You left a summer ago.

POETRY IN TRANSLATION, (CCLVII), GREECE, George SEFERIS (1900 – 1971): “Duminica”, “Sunday”

DUMINICA
George SEFERIS

Doi armăsari şi o trasură, sau aşa ceva,
în stradă, la fereastra mea:
asta e gălăgia!
In curând se va însera; văd pedimentul cu statui fără braţe
privindu-mă.
Oare ce fac statuile?
Prefer o picătură de sânge, decât un pahar cu lapte.

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, London

SUNDAY
George SEFERIS

Two heavy horses and a slow carriage, that, or something else,
in the street, outside my window:
that’s the noise.
Soon it will be dark; I see a pediment of amputated statues
still looking at me.
What do statues weigh?
I prefer a drop of blood to a glass of milk.

POETRY IN TRANSLATION, (CCLVIII), GREECE, George SEFERIS (1900 – 1971): “Bitter Moments”, “Clipe amare”

BITTER MOMENTS
George SEFERIS

Between the bitter moments you don’t have time even to breathe
between your face and your face
the tender form of child takes shape and vanishes.

CLIPE AMARE
George SEFERIS

Intre două clipe nici măcar nu mai ai timp să respiri
între profilul tău şi profilul tău
faţa ta fragedă de copil se înfiripă şi apoi dispare.

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, London

→ No CommentsTags:··············

POETRY IN TRANSLATION (CCLV), GREECE, George SEFERIS (1900 – 1971): “Întoarcere din Exil”, “The Return of the Exile”

February 12th, 2014 · Books, International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations

POETRY IN TRANSLATION (CCLV), GREECE, George SEFERIS (1900 – 1971): “Întoarcere din Exil”, “The Return of the Exile”

Seferis - Complete Poems

Seferis – Complete Poems


Întoarcere din Exil
George SEFERIS (1900 – 1971)

- Amice de demult, ce cauţi anume?
Dup-atât amar de ani, înstrăinat, te-ai întors
cu idei la care te-ai adăpat
sub ceruri străine,
departe de ţara-mumă.

- Caut grădina copilăriei mele;
pomii acum, îmi sunt până la brâu,
iar dealurile arată de-o şchioapă,
dar când eram copil
mă jucam pe iarbă,
la umbra deasă a pomilor
şi alergam ore întregi
gâfâind pe dealuri.

- Prietene, stai liniştit,
încetul cu încetul te vei obşinui,
o să urcăm împreună
potecile ce le ştiai odată,
o să ne aşezăm
la umbra bătrânului pom.
Încetul cu încetul imaginile
grădinii şi a dealurilor se vor împrospăta în mintea ta.

- Dar eu caut casa mea părintească,
cu ferestre înalte,
umbrite de iederă;
Şi iarăşi caut farul
ştiut de marinari.
Cum voi putea pătrunde într-o astfel de bojdeucă?
Acoperişul îmi vine de abea la umeri
şi ori unde aşi privi
găsesc mereu oameni îngenunchiaţi
făcând mătănii.

- Prietene, ascultă,
te vei obisnui, încetul cu încetul.
Asta este casa ta, la care te uiţi acuma,
iar în curând, prietenii si rudele tale
îţi vor bătea la uşe
să-ţi ureze bun-venit.

- Dar dece, spune-mi, dece vocea ta este atât de slabă?
Ridică-ţi fruntea
ca să te pot desluşi.
Pe măsură ce glăsuieşti, tu
devii din ce în ce mai mărunt, ca şi cum
te-ai înfunda în ţărână.

- Prietene, adastă o clipă şi cugetă:
te vei obişnui, încetul cu încetul.
Nostalgia ta şi-a închipuit
o ţară neobişnuită, cu legi
necunoscute de nimeni pe Pămant.

- Acum nu te mai pot auzi deloc.
Ultimul meu prieten a dispărut.
Ce curios e să vezi, cum, încet, încet,
toţi se fac o apă şi-un pământ.
Acum o mie si unu de care de luptă trec
secerând totul la pământ.

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, London

SHORT NOTE ON: “THE RETURN OF THE EXILE”: Below is Giorgios Seferis’ great poem, The Return of the Exile, about the perennial Greek theme of nostalgia and what awaits the nostos – Odysseus, Agamemnon, Orestes, the Greek refugee, immigrant, etc, etc – when he returns to his homeland after years in a foreign country. The poem has been set to music by Yiannis Markopoulos and I’ve made the song available in Radio Akritas. The singers are Ioanna Kiourtsoglou and Lakis Halkias

The return of the exile
George SEFERIS

‘My old friend, what are you looking for?
After years abroad you’ve come back
with images you’ve nourished
under foreign skies
far from you own country.’

‘I’m looking for my old garden;
the trees come to my waist
and the hills resemble terraces
yet as a child
I used to play on the grass
under great shadows
and I would run for hours
breathless over the slopes.’

‘My old friend, rest,
you’ll get used to it little by little;
together we will climb
the paths you once knew,
we will sit together
under the plane trees’ dome.
They’ll come back to you little by little,
your garden and your slopes.’

‘I’m looking for my old house,
the tall windows
darkened by ivy;
I’m looking for the ancient column
known to sailors.
How can I get into this coop?
The roof comes to my shoulders
and however far I look
I see men on their knees
as though saying their prayers.’

‘My old friend, don’t you hear me?
You’ll get used to it little by little.
Your house is the one you see
and soon friends and relatives
will come knocking at the door
to welcome you back tenderly.’

‘Why is your voice so distant?
Raise your head a little
so that I understand you.
As you speak you grow
gradually smaller
as though you’re sinking into the ground.’

‘My old friend, stop a moment and think:
you’ll get used to it little by little.
Your nostalgia has created
a non-existent country, with laws
alien to earth and man.’

‘Now I can’t hear a sound.
My last friend has sunk.
Strange how from time to time
they level everything down.
Here a thousand scythe-bearing chariots go past
and mow everything down.’

→ No CommentsTags:·····

POETRY IN TRANSLATION (CCLIV), ENGLAND – Carol RUMENS, (b. 1944): “And if it was”, “Iar dacă…”

February 6th, 2014 · International Media, PEOPLE, Poetry, quotations, Translations, Uncategorized

POETRY IN TRANSLATION (CCLIV), ENGLAND – Carol RUMENS,(b. 1944): “And if it was”, “Iar dacă…”

tumblr_m7850m9Wpf1r3a6jho1_500

And if it was
(Carol RUMENS,
b. 1944, London)

If it was only for you
all along, all the time, all the way,
and nothing was left of our brightest exchange
of brain-light and blood-sugar; if
it turned out to be just for the flirt and the fling, the great luck
when it worked, when we came, and I caught
the whiff of your sweat, like human sweat,
and your glow, saw your feathers and hair
flare like an Inca head-dress, though
no more than a match-flame, over and out, not catching
anyone’s fire but mine, any time but now,
would you forgive me, words?

from: ‘Blind Spots’ (Seren, Bridgend, 2007), p. 97

Iar dacă …
(Carol RUMENS,
n. 1944, Londra)

Iar dacă ar fi fost doar pentru tine
din nou, mereu şi până la sfârşit,
până nimic nu ar mai fi rămas din dialogul nostru efervescent,
din sclipirile de idei şi din sângele aprins; iar dacă
totul s-ar fi înfiripat doar ca un flirt, sau ca un simplu impuls, atunci marele noroc
al întamplării, când am atins apexul şi am simţit
parfumul sudoarei trupului tău,
şi transcendenţa ta, şi am admirat pletele tale
arzând ca penele unui Indian Incaş, deşi, totuşi,
nu mai mult decât flacăra unui chibrit, aprins şi imediat stins, nedând foc
nimănui altcuiva decât mie, oricând, dar nu acum,
oare, mă veţi fi iertat, voi, vorbele mele?

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, Londra

Carol RUMENS

Carol RUMENS

Short Bio Note:
Carol RUMENS (b. 1944, London) is the author of 14 collections of poems, as well as occasional fiction, drama and translation. She has received the Cholmondeley Award and the Prudence Farmer Prize, and was joint recipient of an Alice Hunt Bartlett Award. Her most recent publication is the prose book, ‘Self into Song’, based on three poetry lectures delivered in the Bloodaxe-Newcastle University Lecture Series. She is currently professor in creative writing at Bangor University, and is a fellow of the Royal Society of Literature. Her latest collection is De Chirico’s Threads, published by Seren Books.

→ No CommentsTags:·············

POETRY IN TRANSLATION (CCLII & CCLIII): ENGLAND – Carol RUMENS and W. Leslie NICHOLLS, Epigram, Epigramă

February 5th, 2014 · International Media, Poetry, quotations, Translations

POETRY IN TRANSLATION (CCLII & CCLIII): ENGLAND – Carol RUMENS and W. Leslie NICHOLLS, Epigram, Epigramă

Ecclesiastes

Ecclesiastes

Epigram
Carol Rumens (b. 1944, London)

I wander if Ecclesiasstes
Could have been cheered up by a glass of pastis,
And if a double brandy
Might even have made him feel randy.

Epigramă
Carol Rumens (n. 1944, Londra)

Adam, în Paradis,
O fi băut pastis?
C-aşa, neapărat,
Cred că s-a ambalat!

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, Londra

Epigram
W. Leslie Nicholls

Albrecht Dürer
Naturally, never heard of the Führer…
I wonder if the latter…
But that does not really matter!

(from: “Other people’s Clerihews”, chosen by Gavin Ewart)

Albrecht Dürer

Albrecht Dürer

Epigramă
(W. Leslie Nicholls)

Desigur, Albrecht Dürer,
Nu-l cunoştea pe Führer.
Iar Adolf, de-l ştia,
Nu face o para!

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, Londra

→ No CommentsTags:·············

POETRY IN TRANSLATION (CCXLI): FRANCE – Jean de LAFONTAINE (1621-1695): “Le Corbeau et le Renard”, “Corbul şi Vulpea”

February 4th, 2014 · International Media, Poetry, quotations, Translations

POETRY IN TRANSLATION (CCXLI): FRANCE – Jean de LAFONTAINE (1621-1695): “Le Corbeau et le Renard”, “Corbul şi Vulpea”

Le corbeau  et le renard

Le corbeau et le renard


Le Corbeau et le Renard
Jean de Lafontaine (1621-1695)

Maître Corbeau, sur un arbre perché,
Tenait en son bec un fromage.
Maître Renard, par l’odeur alléché,
Lui tint à peu près ce langage :
“Hé ! bonjour, Monsieur du Corbeau.
Que vous êtes joli ! que vous me semblez beau !
Sans mentir, si votre ramage
Se rapporte à votre plumage,
Vous êtes le Phénix des hôtes de ces bois. ”

A ces mots le Corbeau ne se sent pas de joie ;
Et pour montrer sa belle voix,
Il ouvre un large bec, laisse tomber sa proie.
Le Renard s’en saisit, et dit : “Mon bon Monsieur,
Apprenez que tout flatteur
Vit aux dépens de celui qui l’écoute :
Cette leçon vaut bien un fromage, sans doute. ”
Le Corbeau, honteux et confus,
Jura, mais un peu tard, qu’on ne l’y prendrait plus.

Jean de Lafontaine

Jean de Lafontaine

Corbul şi Vulpea
Jean de Lafontaine (1621-1695)

Domnul corb, pe o creangă de pom, cocoţat,
În cioc îşi ţinea o brânzică.
Dar vulpoiul bătrân, a şi-adulmecat
Începând un discurs, ca să-i zică:
O zi bună, Maestre şi Domnule Corb,
Cel mai chipeş din plaiul din jur.
Chiar serios, dacă vocea matale
Va sclipi mult mai mult ca un soare
Vei fi regele-acestor păduri.
Încântat de discurs, corbul se înfoieşte
Şi ca să-i dovedească ce voce bună are,
Lăsând să-i cadă brânza, deschide pliscul mare…
Dar vulpoiul bătrân o şi-nhaţă spunând:
Domnule, tu să ştii că-orice linguşitor,
Doar profită din munca celui ce îl ascultă:
Lecţia să-ţi servească, mult mai mult ca o brânză!
Domnul corb, ruşinat de o astfel de pildă,
Se jură, cam târziu, că n-o să-l mai prindă.

Versiune în limba Română de Constantin ROMAN,
© 2014, Copyright Constantin ROMAN, Londra

→ No CommentsTags:·············