Constantin ROMAN: Continental Drift – Colliding Continents, Converging Cultures ,

(228 pages  Taylor and Francis, ISBN-10: 0750306866)

In 1968, the Romanian geophysicist Constantin Roman defied Communist restrictions to migrate to England on a NATO travel grant. Under Ceausescu’s dictatorship, obtaining a passport was short of a miracle and in the first chapter we are let into the dark secret of how the impossible was made possible.

As a refugee from behind the Iron Courtain, he metaphorically performed, in a sense, a “continental drift”, from his native Romania to Cambridge and Western scientific and human society, because one must not forget that in England, all Europeans are referred to as “continentals”, hence the title in his book being fully justified, in the best tradition of British pun of double-entendre.

Perhaps the best summary of this extraordinary saga is offered  by a thirty-year-old Romanian reader from Canada who wrote:

“This is a wonderful book which I read with pleasure: you have done exactly what any self-respected person should have done. I am glad I read your story and if one day I will ever question myself about the final station of my own emigration, now I know that we all have our own written destiny. In your book I recognized myself, at the age of 16, how I imagined my life to be. Then come the revolution – all changed.

I must confess I admired your inventiveness, perseverance and tenacity with which you focused on your goals, the courage you displayed in approaching influential people, without prior introduction, the manner in which you presented logical arguments in obtaining what you were about to achieve. I further understood (all too well) that longing for our native land, that “dor de tara” and also admired that fantastic idea of organizing a Romanian Festival during your first year in England. Anyway I do not wish to re-write your book…”

“Continental Drift, Colliding Continents, Converging Cultures” (available on Amazon as a hardback book) could be downloaded  in PDF format for a small fraction of the publisher’s price:

http://www.constantinroman.com/continentaldrift/

«Având presimtirea dezastrelor teritoriale din vara acestui an apocaliptic m’am încumetat [eu, Lucian Blaga] să afirm că noi, Românii, vom avea un viitor de natură spirituală cum n’am avut niciodată». Desprinsă din Prelegerea inaugurală din anul universitar 1940-1941 ţinută la Universitatea din Cluj mutată la Sibiu (1) din cauza masacrării românilor din jumătatea de Ardeal primită de Horty de la Hitler, spusa lui Blaga s-a adeverit întocmai (2). E suficient să ne gândim la faima internaţională a lui Zevedei Barbu, fost secretar de redacţie al revistei sibiene “Saeculum”, după 1946 diplomat la Legaţia României de la Londra de unde îşi dă demsia în octombrie 1948. Peste ani el avea să devină autorul unor cărţi de referinţă în domeniul psiho-sociologiei: Development de la pensee dialectique (327p., Paris, 1947), Democracy and Dictatorship  (Londra, 1956) şi Problems of historical psychology  (Londra, 1960) în care analizează îndeaproape societatea ateniană din vremea lui Pericle, omul grec cuprins în cadrul social, politic şi intelectual pe care îl crează. Cu sprijinul lui Grigore Nandriş (3) Zevedei Barbu a fost profesor în Anglia, din 1953 la Universitatea din Glasgow, apoi în 1959 la Universitatea din Sussex, (iar din 1977 în Brazilia la UnB). Prin cărţile sale, Zevedei Barbu l-a influenţat pe Jean Pierre Vernant (4) care i-a preluat formula “back to the Greek” (v. Nicole Loraux, La tragedie d’Athene, Paris, Seuil, 2005).

Independent de întoarcerea la grecii antici preconizată de Zevedei Barbu(1914-1993), Noica s-a întors şi el la înţelepciunea antică. Întâi luând ore de greacă veche cu Constantin Fântâneru(1907-1975) care fusese coleg la Liceul Sf. Sava cu Dan Botta şi care îşi luase ca şi acesta licenţa în limbi clasice în 1930. Rămas în ţară printre prieteni, dar – ca şi Alexandru Dragomir, Octavian Nistor, Alexandru Paleologu, Traian Herseni, C-tin Fântâneru, Blaga, Botta, Vasile Băncilă, etc. -, fără drept de semnătură, Noica dorea să afle prin anii cinzeci “înţelesul grec al dragostei de oameni şi de lucruri”, pornind de la dialogul platonic Lysis. Era însă preocupat şi de Goethe. Scrisese în domiciliul forţat de la Câmpulung şi un Anti-Goethe. Ba avea scrisă şi o carte despre Hegel, dialecticianul răstălmăcit de ideologia ocupantului sovietic al României ciuntite. După anii de chinuri suferite în temniţa politică pentru felul eronat în care l-a hermeneutizat pe Hegel (5) într-un manuscris predat la unica editură bucureşteană ESPLA, Constantin Noica s-a angajat la Centrul de Logică. Aici s-a întors iarăşi la greci. La început la Aristotel, apoi la Platon. Pe urmă a putut să se întoarcă şi la gândirea filosofică românească, aşa cum apăruse ea în momentul de graţie în care Mircea Vulcănescu îşi publicase Dimensiunea românască a existenţei (martie, 1944).

In 1978 lui Noica i se publica Sentimentul românesc al fiinţei. După 34 de ani de la îndepărtarea forţată a filosofului dublat de un economist de geniu, C-tin Noica îi aducea în discuţie gândirea, desigur fără a face în mod explicit referire la scrierile interzise ale lui Mircea Vulcănescu. În marginea acestora Alexandru Dragomir argumentase ideea că opera unui gînditor “nu are o singură dimensiune: cantitatea”(v. Ultimul interviu al filozofului A. Dragomir, în rev. “Asachi”, Seria III-a, Nr.5 (241), dec.2008-ian.2009, p. 7) pentru a afirma în final că “Vulcănescu era copleşitor” (ibid.).

La Noica, evocarea Dimensiunii româneşti a existenţei, “cea mai substanţială tâlcuire a întâmplărilor valahe” (apud. Emil Cioran), apare în însuşi titlul ales. Dacă la Mircea Vulcănescu raportarea omului la transcendenţă –din perspectivă românească – luase înfăţişarea unei dialectici a participării cu accentul pus pe cel de-al doilea pol al relaţiei, Noica apasă pe primul termen,  invocând sentimentul “omenesc” trezit de problematica fiinţei. Astfel, cei de la cenzură au putut crede că filosoful supravegheat la Păltiniş n-a ieşit din cadrele ideologiei materialiste, că el s-a  preocupat de subiectivitatea omului nou al materialismului ştiinţific, dezinteresat de polul transcendent pe care îl implică orice act religios. In capul lor, problema ontologică, sau problematica fiinţei nu depăşea aspectul interpretării imanentiste a existenţei materiale a omului şi a lumii de care se ocupă cu mult succes ştiinţa şi tehnica de ultimă oră.

De fapt, ancorarea lui Noica într-o viziune creştină asupra lumii reiese din simpla alegere a termenului de “sentiment”, care nu poate fi decât sentimentul pozitiv al iubirii. Presupusa imanenţă a problematicii fiinţei e anulată din start de caracterul tranzient al sentimentului iubirii care face trimitere la ceva aflat în afara celui ce iubeşte. Or, în credinţa creştină iubirea are un loc privilegiat: Din iubire pentru oameni, şi nu din indiferenţă la soarta omenească, Dumnezeu s-a făcut om. Relaţia pe care omul românesc o are cu ceva de dincolo de el apare la Noica din afirmaţia explicită că fiinţa la români ar fi “întru” (în şi înspre, adică participând şi năzuind către altceva decât materialitatea proprie şi materialitatea lumii). Cu găselniţa acestui “întru”, de care era pe bună dreptate foarte mândru, Noica subscria (ca şi Mircea Vulcănescu) la ideea de sorginte medievală după care participarea la Divin are niveluri şi intensităţi diferite.

Pe urmele lui Vulcănescu el va evidenţia aportul adus de câteva cuvinte româneşti la problematica fiinţei. Demersul ambilor s-a situat în descendenţă heideggeriană. Interesant este că şi filosoful de la Freiburg im Briesgau urmărea cu interes gândirea românilor, la început impresionat de auditoriul provenit din Regatul României (Nae Ionescu, Constantin Floru, Stefan Teodorescu, Dumitru Cristian Amzăr, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Sorin Pavel, Octvian Nistor, George Uscătescu, Vintilă Horia, etc.). In timpul războiului, la seminariile sale, când vreun student se împotmolea, Heidegger întreba: Ce părere au Latinii? (adică Alexandru Dragomir, Octavian Vuia, Constantin Oprişan, etc.), fiind un perfect cunoscător al limbii latine (făcuse studii teologice şi un doctorat în gândirea medievală). Mai putea avea acces şi la tezele de doctorat în filosofie publicate de români în germană, lucrări interzise în comunism, care nici până azi n-au fost editate în româneşte. Heidegger se pare că era la curent şi cu revista de filosofie scoasă de Blaga, procurată prin Walter Biemel (6). De Mircea Vulcănescu aflase cu siguranţă de la Constantin Amăriuţei. Acesta povestea cum marele Heidegger notase şcolăreşte interpretarea  vulcănesciană a termenului de “aevea” pe care i-a relatat-o Amariuţei cu ocazia unei vizite (v. N. Florescu, Menirea pribegilor, Bucureşti: Jurnalul literar, 2003). In studiul nostru Constantin Oprişan, un discipol necunoscut al lui Heidegger (rev. “Rost”, an VI, nr.70, dec. 2008, p.25-30) semnalasem cum la vremea când bătrânul filozof era atacat la Paris şi omagierea sa fusese interzisă  la Sorbona(7), se formase un fel de zid românesc din foştii săi studenţi care l-au omagiat pe Heidegger printr-un Colocviu organizat în Castelul de la Cerisy la Salle.

Petre Ţuţea spunea că în închisoare, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu s-a putut supravieţui. Părintele călugăr Arsenie Boca, şi el martir al închisorilor comuniste, spunea mai explicit că la schingiuiri, doar prima lovitură o simte deţinutul politic: restul le suportă Dumnezeu. Atât Ţutea (devenit gânditor creştin) cât şi Noica au supravieţuit. Surprins la un moment dat că citeşte Biblia, filosoful de la Păltiniş a improvizat o scuză de toată frumuseţea: Propriu-zis, el nici n-ar citi din Biblie. Si-ar face doar lecţiile. S-ar documenta. Să nu apară nepregătit în faţa fiului său pe care nu-l mai văzuse de când acesta era elev. Pentru că între timp, Răzvan al său plecat în Anglia devenise călugărul Rafail. Cum să discute el cu Rafail, dacă nu pune mâna pe cartea interzisă de ideologii materialişti?

Note:
1.v. L.Blaga, Curs de filosofia religiei. 1940-1941; text stabilit de Dorly Blaga (Alba Iulia: Fronde, 1994, p.7). Din cauza masacrelor şi a terorii dezlănţuite pe teritoriul românesc alipit Ungariei  (sept. 1940 – oct. 1944) prin Dictatul de la Viena, 200000 de români s-au refugiat în România şi 280000  au fost expulzati cu de-a sila din Transilvania de Nord. Mulţi dintre românii rămaşi au fost aruncaţi de administraţia maghiară în lagărele de la Satu Mare, Carei, Târgul Mureş, Marghita, Someşeni, Zalău, Priscop-Landany şi în închisorile din Cluj, Oradea, Gherla, Sighet, Baia Mare, Sf. Gheorghe si din interiorul Ungariei (Seghedin, Debreţin, Budapesta, Bekes-Csaba, etc). Masacrele, omorurile, schingiuirile cu scosul ochilor, zdrobitul membrelor, bătutul cuielor în spinare împreună cu steagul românesc, spânzurare cu capul în jos pînă la pierderea minţilor, înjungheri cu baioneta si aruncarea în celule pentru o moarte lentă, violarea si injunghiarea femeilor tinere, măcelărirea copiilor, femeilor insarcinate si bătrânilor, masacrele în masă cu focuri de mitralieră au totalizat 19040 de atrocităţi în judeţele Bihor (3598), Ciuc (538), Cluj (6256), Maramureş (284), Mureş (2534), Năsăud (167), Odorhei (179), Satu Mare (1216), Salajs (1880), Someş (1623), Trei Scaune (765), toate petrecute între 1 sept. 1940 si 15 mai 1941 (v. Teroarea hortystă din Nord-Vestul României între sept. 1940 şi oct. 1944, Bucureşti, Ed. Politică, 1985 si Almanahul Steaua, Cluj, 1985). La aceste acţiuni de purificare etnică a teritoriului ocupat din străvechime de români s-au adaugat evacuarea  administrativă a 60000 de români trimişi de unguri în “lagăre de muncă” , de unde s-au reîntors 8000 de români, precum si trimiterea românilor pe linia întâi a frontului, ceea ce a dus la “100000 de victime în cazul armatei  a 2-a maghiare la cotul Donului” (v. Mircea Tudoran, în Jurnalul literar noiembrie-decembrie, 2003, p 16).

2. O dovadă (dintre multe altele) a viitorului de natură spirtuală rezervat românilor după 1941 o reprezintă prestigiile europene (si ades academice) ale atâtor scriitori exilaţi după 1945, de care decenii la rând cei din ţară n-au avut voie să vorbească: Mircea Eliade, Nicolae Herescu, Horia Stamatu, Emil Cioran, Vintilă Horia, G. Uscătescu, Al. Ciorănescu, G. Ciorănescu, V. Ierunca, C-tin Amariutei, Eugen Ionescu, Al. Busuioceanu, St. Lupascu, Th. Cazaban, Bazil Munteanu, Eugen Lozovan, Sever Pop, Alex. Randa, D. Ghermani, Grigore Nandris, E. Turdeanu, Petru Iroaie, D. Găzdaru, Scarlat Lambrino, Zevedei Barbu, Stan M. Popescu, G. Racoveanu, Oct. Vuia, St. Teodorescu, Vasile Posteucă, Giorgio Caragaţă, Teodor Oncilescu, Eugen Coseriu, Ion Gutia, Mircea Popescu, Petre Ciureanu, Ghe. Bumbesti, Victor Buescu, Ion Omescu si multi, multi altii. În ţară, sub atentă urmărire sovietică, cultura românească trebuia extirpată, trimisă după gratii, interzisă, arsă, mutilată prin cenzură, trecută la fonduri secrete, sau în subsoluri umede, ori în depozite de cărţi necatalogate, de existenţa cărora ştiau foarte puţini. In locul valorilor validate de timp, după 23 august 1944 s-a instituit oficial dominaţia non-valorii si selecţia inversă, adică promovarea si mediatizarea unor lucrări de valoare incertă care să le înlocuiască pe cele autentic valoroase. Această tactică a ne-prietenilor noştri, folosiţi de ocupantul sovietic pentru consolidarea stăpânirii, a luat un nou avânt după abolirea comunismului în decembrie 1989 si incendierea Bibliotecii Universitare căreia spre sfârşitul vieţii Mircea Eliade îi donase un important fond de carte. Tactica este divulgată de amploarea şi mediatizarea fără preget a calomniilor la adresa lui Nae Ionescu, “cel mai influent gânditor român” (Edmond Nicolau) precum si de perseverenţa atacurilor (nedrepte fiindcă mincinoase, folosind termeni improprii, satanizaţi vreme de peste şase decenii) îndreptate împotriva lui Mircea Eliade. Zevedei Barbu (1914-1993) numea «război total» dominaţia politică totală a unor minoritari asupra instituţiilor sociale ale unui stat (guvernarea, mass-media,  academia si învăţământul de toate gradele) într-o  ţară precum România, populată în mod majoritar  de o singură etnie. După ultimul recensământ, România are o populaţie românească de 90%. Dominaţia politică (din august 1948 de când Ana Pauker a înfiinţat Securitatea aservită KGB-ului si până astăzi) a minoritarilor preferaţi de Stalin poate fi uşor constatată şi din faptul că televiziunile “române”, numite «naţionale»,  vorbesc de aproape două decenii, până la saţietate, de cele 14 minorităţi, «omiţând» de fiecare dată să specifice că minorităţile luate la un loc reprezintă doar 10% din populaţia ţării, in cele 10 procente fiind cuprinsă si minoritatea maghiară de 6%. In Istoria lui M.Roller, scrisă în 1947 la comanda ocupantului sovietic, România era considerată “stat multinaţional”. Fără cuvenitele specificări, din 1990 încoace de fapt se încearcă fixarea ideii lipsită de bază reală că azi România este un stat multinaţional, pentru că în 10% din populaţia sa se găsesc 14 etnii diferite, din care minoritatea maghiară are cca 1,5 milioane de locuitori (din 23 de milioane de cetăţeni români). Statutul “multinaţional” a fost indirect consfinţit prin legea de introducere a limbii maghiare ca a doua limbă din România.

3.v. scrisoarea lui Zevedei Barbu din 1 oct. 1948 în Corespondenţa emisă şi primită de Grigore Nandriş. 1946-1967, Ed. Vestala, 2000, p.24-24.

4. v. traducerea din 1995 (Bucureşti, Ed. Meridiane) făcută de Zoe Petre şi Andrei Niculescu: Jean Pierre Vernant, Mit şi gândire la Greci (ed. I-a, 1965).

5. Constantin Noica a fost arestat în 1958 după ce, în calitate de redactor la ESPLA, Zigu Ornea a dat pe ascuns Securităţii manuscrisul lui Noica publicat în formă cenzurată în 1980 sub titlul:Povestiri despre om – după o carte a lui Hegel.  A se vedea: Noica în vizorul Securităţii, documente din Arhiva CNSAS publicate în rev. Ovservatorul cultural nr. 20 (277) din 14-20 iulie 2005; precum şi nota 2 din articolul: Isabela Vasiliu-Scraba, Indicii de manipulare în eseistica unui fost discipol al lui Noica: dl.Ion Papuc, în rev. Origini/ Romanian roots, vol.XIV, nr.1-2-3 (139-140), 2009, p.112-114.

6. In 1970, evocându-l pe Lucian Blaga din perioada refugiului universităţii clujene la Sibiu, Ion Negoiţescu spunea că Biemel i-a transmis lui Blaga impresia lui Heidegger după citirea revistei Saeculum. Filozoful din Freiburg “s-a arătat extrem de încântat că în România (…) apare o revistă de filozofie atât de interesantă, atât de vie, atât de actuală”(Ileana Corbea-N. Florescu, Convorbiri prin timp, Bucureşti: Societatea Română de Radiodifuziune, 2003, pp.264-264).

7. Indicaţiile de marginalizare a filozofului Martin Heidegger erau respectate si după Cortina de fier. Pentru că a publicat în primul număr al revistei Echinox  (1969) un text de Heidegger, studentul Eugen Uricariu a fost înlăturat din postul de redactor sef al revistei şi înlocuit prin tânărul asistent Ion Pop (v.interviul cu scriitorul Ion Pop în rev. Bucovina literară, Nr.8-9/ 222-223, aug.-sept.2009). Din 1969 exilatul Octavian Vuia, fost student al lui Heidegger 6 semestre, pusese la cale tipărirea unui volum de “omagiu românesc”, intitulat Symposion Heidegger (1971). De ideile lui Octavian Vuia care nu treceau Cortina de fier decât spre a ajunge în fondurile secrete ale Bibliotecii Academiei RSR, s-a ocupat  ideologul Henry Wald (Elemente de epistemologie generală, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1967, pp.153-154), adevăratul mentor al lui Liiceanu, care-i reproduce după 37 de ani atitudinea critică (v. Prefaţa la Alexandru Dragomir, Crase banalităţi metafizice, Bucureşti, Humanitas, 2004, precum şi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică la eternitate: Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Slobozia: Star Tipp, 2004).

*Eseul Cât de subversiv putea fi Noica a fost cuprins în revista “Meandre”, 1-2/22-23, 2009, ISSN 1454-4253, sub genericul “Centenar Noica”, pp.80-81. Citit două treimi, articolul i s-a părut “foarte interesant şi instructiv” fostului ziarist de la Scânteia, C. Stănescu, cum a notat el pe 10 februarie 2010 în articolul Povestiri despre Noica postat în revista “Cultura” scoasă de Fundaţia Culturală Română, Nr.55/2009 (259). Fiind un admirator al lui Wass Albert, condamnat pentru crime împotriva românilor în timpul alipirii nord-vestului Transilvaniei la Ungaria (1940-1944), Costel Stănescu n-a mai putut citi şi ultima treime împreună cu notele, pretextând că s-a împotmolit de o frază a lui Noica din Sentimentul românesc al fiinţei. La articolul său intitulat Povestiri despre Noica am scris pe 10 febr. 2010 un comentariu în care specificasem că la data arestării lui Noica, sef al cenzurii fusese Ion Ianoşi. Comentariul meu a rezistat o săptămână la rubrica de Recent comments, la care se ajungea însă indirect, deschizând alt articol semnat de Costel Stănescu (n.1938), articolul comentat de mine fiind scos de pe lista sa de articole. Pe 11 februarie, a doua zi după ce-am scris comentariul (pentru restabilirea adevărului mutilat de C. Stănescu spre a putea face nişte observaţii folosind un şablon nepotrivit) webmasterul Nicu Ilie îşi cerea scuze că “site-ul a luat-o razna”. Pe 12 februarie site-ul şi-a “revenit”, dar nu complet, fiindcă numărul 55/2009 (259) din 10 februarie al revistei-on line cuprinzând Povestirile despre Noica a disparut fără urmă.
Redăm mai jos comentariul care a făcut ca site-ul revistei Cultura scoasă de Fundaţia Culturală Română “să o ia razna”:
“Folosiţi trucuri ieftine: (1) vă faceţi a nu vedea cartea La tragedie d’Athene (Paris, Seuil, 2005) în care Loraux afirmă că Jean Pierre Vernant a fost influenţat de Zevedei Barbu de la care a preluat formula “back to the Greek”. Existenţa acestei trimiteri anulează o acuzaţie stupidă de protocronism şi nişte ghilimele răutăcioase. (2) Eu nu ştiu nici de ce şi nici de cine a fost arestat Noica. Poate numiţi Dvs [d-le C. Stănescu] capii Securităţii şi ministrul de interne din 1958. Doar pe cenzorul de la cultură vi-l spun eu: Ion Ianoşi. (3) Cuvintele lui Noica sînt următoarele: “sporul adus de câteva cuvinte româneşti în problematica fiinţei”. Sporul= a aduce ceva în plus. Aport= contribuţie într-o acţiune comună. Unde-i diferenţa?” (Isabela Vasiliu-Scraba, 10 febr. 2009, comentariu sub articolul: C. Stănescu, Povestiri despre Noica, în secţiunea “Cultura literară” a revistei on-line “Cultura” editată de Fundaţia Culturală Română, nr.55/2009 (259), miercuri 10 februarie 2010).

Sursa: http://isabelavs.blogspot.com

Vera Maria Atkins (née Vera-May Rosenberg)

b. 15 June 1908, Galati, Romania– d. 24 June 2000, Hastings, England)

WWII Secret Service Agent, SOE, Squadron Leader of the Women Auxiliary Forces (WAAF),

Croix de Guerre, Commandeur of the Légion d’Honneur (1987)

BIOGRAPHY:

Vera Maria Rosenberg was born in Galati, the only daughter of Max Rosenberg a well-to-do Jewish businessman from Germany. Max settled in Romania at the beginning of the 20^th century to manage his brothers’  shipping business in Galati and Constanta. Vera’s mother, Hilda Atkins  was born  in London. Max and Hilda met in South Africa where Hilda’s father Henry Atkins, made his fortune during the Boer War by supplying the British Army with porridge and tinned meat from Australia which he had the foresight to stockpile before the war in huge quantities. The Atkins business interests in South Africa flourished to diversify into building a booming Cape Town and also in acquiring a diamond mine. If the Boer war turned out to be a bonanza for the Atkins it was certainly an economic disaster for the business  interests of  Rosenberg. The downturn of Rosenberg’s business fortune  did not preclude Max from marrying Atkins’ daughter Hilda,  as they exchanged vows at the London Central Synagogue in 1902.  Thereafter Max was compelled to sell at a loss his South African assets  and move instead to Romania. Why Romania of all places? Because the small Balkan kingdom which became independent from the Ottomans only twenty years previously was experiencing an unprecedented boom marked by a huge economic growth. The Danube was its main export thoroughfare to central Europe and to the Black Sea for such commodities as timber, cereals, livestock and petrol from the country’s refineries.

Galati – Vera’s birthplace and self-denial:

Galati port on the Lower Danube, in Romania, where Vera's family made its fortune (Period woodcut, private collection, London)

The International Danube Commission was regulating the passage of foreign ships and Britain had its own representative there as well as a Consul at Galati.  By 1890s  Galati was a thriving port where foreign traders were  trying to gain a slice of the profits by exporting Romania’s riches. The port of Galati was of sufficient interest for the British to have there a Consul since before the Crimean War. Perhaps one of the most distinguished British envoys was one Charles George Gordon ( 1833-1885) before he made his reputation in Sudan as “Gordon of Khartoum”. At Galati Gordon was involved in the International Danube Commission: his opinions on the inter-ethnic relations during the mid 19^th century is revealing especially as they reflect the official Imperial attitude to such outposts of Europe (Thompson: 137).

Charles George Gordon, CB (1833-1885), British Consul at Galatz, before he became known as :'Gordon of Khartoum'.

By 1904 when Max Rosenberg came to Galati where the German Gebrueder Rosenberg of Cologne had shipping interests: they were exporting  timber from  their estates in the Carpathians on the fringes of  Austria-Hungary.  The city had no less than eighteen synagogues for its sizeable Jewish community of some 20,000 souls.   Romania was for Vera’s father, Max Rosenberg a land of opportunity where he restored his personal fortune to become a powerful businessman with a shipyard at Galatz and a merchant fleet on the Danube, the Dunarea company registered in London. With success came money and with money came acceptance:  Rosenberg was entertaining foreign diplomats at shooting parties on his estate at Crasna, in Bukovina, or at his brother’s estate  at Valea Izului.

In spite of this comfortable “colonial” life style Hilda’s mother did not settle well in Romania as she was constantly pining for her more sophisticated life in London and for the climate and scenery of South Africa.   According to Vera’s hagiographer Sarah Helm, Vera, like her mother, appeared to have regretted her father’s choice of coming to Romania, in spite of the family’s financial gain which brought it considerable wealth. Romania secured for Rosenberg the foundation on which Vera enjoyed a favourable handicap in life which secured for her the best education open to daughters of Europe’s upper classes  to private schools in Switzerland, France and England and earlier on with foreign governesses in Romania.

However on a deeper reflection, there maybe a strong case against including Vera Rosenberg Atkins in an Anthology of Romanian Women, simply because her Romanian roots, per se, were not tenuous and in particular she appeared to identify herself more with her mother’s British heritage, rather than her father’s Romanian aspirations. Yet Max, whom Vera adored had a more pragmatic approach than the South African Hilda: Max was feeling at home wherever the going was good and business prosperous and in the 1900s this happened to have been on the Danube and in the Carpathians.

It is true that Vera had cosmopolitan roots and aspirations were reflected in a commensurately cosmopolitan upbringing. But her Romanian beginnings   were going to leave an indelible mark on her personality, although later on in her adult life she tried to deny them and even erase them from her memory. Such self-denial did not just apply to her Romanian birthplace but also to her Jewishness. Hers was not an isolated phenomenon, by any means: King Carol II Jewish mistress Madame Lupescu was such an example, or  the movie actress Nadia Gray, coming from a historic Romanian family the Herescu also airbrushed her Romanian roots in favour  of he maternal Russian, origins.  On the other hand Vera’s self-denial and fixation in playing down her Romanian background was consistent with her family tradition which for generations put a smoke screen over its more humble origins. These were the Etkens, her maternal folk, who fled the pogroms of Bielorussia, during the 19th century, to settle in South Africa and change their name to Atkins. Similarly Rosenberg’s own German Jewish origins from Kassel were presented as plain ‘German’ and to prove it Max was busy erecting a catholic chapel on his estate in the Carpathians. a pious feat for which the Pope sent him a medal.  Given the prevailing anti-Semitism of 19^th century Europe, these adaptations were necessary but in addition they had an overprint which was exacerbated by a certain snobbery amongst the Jews themselves – theirs was a strong preconception whereby German or English origins were  ‘superior’ to the East European roots.  One can see how Max and Hilda Rosenberg passed on to Vera these prejudices to which they were applying an additional more attractive gloss, in order to attain social kudos.

Max died in 1933 in Romania and Vera who was going to be naturalised British in the 1930s adopted her mother’s maiden name and subsequently considered  her birth in Galati as a mere  ‘accident of history’ dictated by her father’s commercial interests. Whether coincidentally or not the Romanian youth of this young lady remained an important component in the makeup of her personality and future professional career.

The Romanian component:

Bucharest in the 1930s dubbed "le Petit Paris" it had a buoyant social and economic life. Here Vera Atkins escorted Count for Schulenburg.

The source of our interest in Vera’s Romanian biography is twofold – first because it sheds light on 20^th century Romania from 1900 to the Second World War and in particular on the playground of upper class Jewish community there, which was a world apart from the lower class immigrant Jews inhabiting the same towns and schtetles. Secondly because Vera’s glitzy life in the Bucharest of the  late 1920s and early 1930s was crucial in moulding her future career as a spy in the services of the SOE during WWII. This was the backdrop of a world which faded into history, a world so fondly recalled by Clara Haskill and so vividly portrayed by Gregor von Rezzori in his  memoirs. But above all it was the world frequented by the diplomat and writer Paul Morand, the gay life of a sophisticated Petit Paris, described by Satcheverell Sitwell and Queen Marie of Romania.  For Vera’s knowledge of languages including fluent English French, Romanian, German was common place among aristocratic families of Bucharest and this enabled her establishing a good social network and make her an effective communicator.

Count von Schulenburg (1875-1944), German Ambassador to Bucharest and friend of Vera Atkins: he was shot in 1944 following an aborted assassination plot against the Fuehrer

Count Friedrich von Schulenburg (1875-1944) the German Ambassador to Romania enjoyed Vera’s company as the young woman threw herself into the glitzy social whirl of Bucharest.  Later Schulenberg was going to be instrumental in forging the ‘German-Soviet Non-aggression Pact’  and the annexation of Romanian territory by the Soviets in 1940.  In 1944 Count Schulenburg was hung by Hitler for his implication in a plot against the Fuehrer.  But in the early 1930s when the Count was Ambassador in Bucharest  this was yet a good corner of Europe to live in. For  Vera the easy-going atmosphere of laissez-faire Romania was infinitely more attractive for a young debutante girl than the more rigid principles  of  the British society at the Court of St James’s during the reign of George V and his staid spouse Queen Mary, Princess of Teck. Vera’s pragmatic father knew it too well for he gained automatic acceptance in the Romanian high society where he created for himself the life of a country squire on his estate in the Carpathians.  In Romania Rosenberg enjoyed the luxuries of a ‘colonial life’ style, affording large houses and soft-footed servants, all more affordable than in Britain. Here it was easier for a foreign businessman to host a shoot of Carpathian bear or wild boar than stalking deer or shooting grouse in the Scottish Highlands.

" Vera Atkins Biography "Spymistress" by Sarah Helm

Maybe the answer to this option taken by Max came from Sarah Helm herself, Vera’s biographer, pointing out that the Jewish upper classes in Romania were accepted – as opposed to their lower class co-nationals, which were poles apart and had little to do if anything with each other. So much for the Rosenberg’s social history against the 20^th century Romanian backdrop.

Out of Romania:

In 1933, after her father’s death,  Vera emigrated with her mother to England, but soon after they settled in  France during the Socialist presidency of Léon Blum. This was an inspired move because elsewhere in Central Europe the Rosenberg cousins who stayed behind in Czechoslovakia were rounded up and sent to Auschwitz . One of Vera’s cousins, Walter Rosenberg (aka Rudolf Vrba, 1924-2006) became famous for escaping in April 1944 from  the concentration camp. His  statement known is history as the Vrba-Weltzer Report was to be the first source in informing the Allies about the methods of extermination  details of which were reported by the BBC. This prompted world leaders to appeal to the Hungarian dictator Horthy to halt the deportation of Hungarian Jews to the gas chambers. For a while some of the Central European  Jews  benefited from a temporary reprieve, and were allowed  a quick exit from the quagmire. In this context Romania represented a secure transit on the way to Palestine and the future state of Israel, although the British Foreign Office was none too happy about such influx of immigrants and advised the Romanian Government to stop it. After 1945 it was theturn of the Soviet occupation authorities to refuse giving exit visas to the ethnic Jews of Eastern Europe wanteing to migrate to Israel.

Before the German occupation of France Vera enrolled as a student in modern languages at the Sorbonne, followed by one-year course at a finishing school in Lausanne, a privileged education in an incubator reserved for young ladies of upper class families. This background was going to keep her in good stead as an intelligence operative during WWII, a role defined by Ian Fleming in his classic retort:

In the world of spies, Vera Atkins was the boss.

Ian Fleming (1908-1964) who created Miss Monneypenny after Vera Atkins.

But occupied France was not the best place for an uprooted Jewish family and in 1940 Vera returned to England, where her career as an SOE operative took off under Maurice Buckmaster (1902-1992). During her time as an SOE officer the indomitable Atkins sent 470 agents including 39 women behind enemy lines into German-occupied French territory. Her spying persona inspired film makers as she became Miss Moneypenny in a James Bond movie and also the main character in Genevieve Simms movie Into the Dark.

Still the great paradox in Vera Atkins’ life remains the contradiction in offsetting the effect of Romanian anti-Semitism versus the brand practiced in France or Great Britain, three countries where she lived and where she enjoyed a very different social life and acceptance! Vera Atkins distanced herself from her native Romania where she enjoyed the spoils of her family riches, frequented the high society, was accepted, had fun and was safe. Her example is not singular, yet in spite of it Romania remains  to this day a fair game for western historians censoring her for her treatment of ethnic minorities. Yet in the same breath the said academics seem to be incapable of discerning a more nuanced reality from a blanket stereotype: indeed, Vera’s family’s wealth and lifestyle  seem to contradict the said effects of Romania’s brand of nationalism.

By contrast in France, where anti-Semitism was rampant, this was an infinitely less safe place for Jews to live in, as they were sent in droves to concentration camps, which  was the case everywhere in Central Europe, as reported by Vera’s cousin in the famous Vrba-Weltzer Report broadcast by the BBC. In England the brand of anti-Semitism was more covert than in France or Romania, but persistent enough not to cause Atkins to be given the recognition she pined for: even after WWII she never received even as little as an OBE for her war-time services. She was too stiff-upper lip to show her discomfiture. Still, some four decades after the end of war, in 1987, Atkins received instead  from the French president the Croix de Guerre, Commandeur of the Légion d’Honneur.

Vera Atkins died quietly, aged 92, in a home for the elderly in Hastings, in Southern England.

Vera ATKINS (b Galati , Romania, 1908 – d. Hastings, England, 2000)

A biography from the Anthology:

Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Romanian Women

http://www.blouseroumaine.com

"Curierul Romanesc", Sweden, a Romanian Language Quarterly, Oct-Dec 2009

Curierul Romanesc, Suedia (nr 4, 2009):

Interviul luat de Silvia Constantinescu autorului Antologiei

‘Blouse Roumaine -the Unsung Voices of Romanian Women’

(Partea III-a):

S.C.: O lucrare de referinta ca aceasta pe care ati realizat-o are marele merit ca informeaza rapid mai întâi persoanele care studiaza – elevi, studenti, cercetatori si apoi pentru ca informatiile date de acest tip de lucrari fiind clare si concise persista în memoria cititorului. Ca om de specialitate consider “Blouse RoumaÎne – the Unsung Voices of Românian Women” o lucrare care n-ar trebui sa lipseasca din nici o biblioteca, cu atât mai putin dintr-o biblioteca româneasca. De aceea va sfatuiesc sa nu va mai adresati Institutelor Culturale Român de ori unde ar fi ele, si sa trimiteti informatii si oferte despre aparitia acestei lucrari la bibliotecile universitare si populare din lumea întreaga si institutiilor care achizitioneaza carti pentru a le vinde intern, de tipul celei din Suedia, BTJ-serviciul bibliotecilor.

Aici sunt interesatii! Intelectuali, persoanele particulare intersate sunt putine la numar, dar ca material de studiu, de informare despre România, ar trebui s se gaseasca în toate bibliotecile. În Suedia cumparatorul de baza este biblioteca, mai ales ca o carte astazi costa o avere!

Si ca sa va plâng si eu pe umar vreau sa va povestesc ca în urma cu circa 10 ani, eu, sotul meu, arhitectul Octavian Ciupitu, si una din fiicele noastre, Anne-Marie Ciupitu, doctor în medicina, am realizat primul CD-ROM din lume despre viata si activitatea lui Alfred Nobel -”a multimedia presentation”, în 5 limbi. Având ca sponsor întreprindrea BOFORS, a fost posibil financiar ca lucrarea sa fie facuta cadou si câtorva biblioteci si persoane particulare, culturale din România. Nimeni din acestia nu au multumit autorilor, spre deosebire de M S. Regina Angliei, M S Regele Spaniei, M.S Regele Mihai, Presedintele Statelor Unite, Bil Clinton, Jacques Chirac, Presedintele Fran]ei, Presedintele Irlandei, Mary Robinson, Primministrul Canadei, si multi altii, pe care-i poti citi daa` intri la CURIERUL ROMÂNESC. Românilor li se cuvenea. ”Astia din exil, aveti obligatia sa-i ajutati pe cei de acasa!” Spuneti-mi cum a fost primita lucrarea de public?

C.R.: Desigur am întâlnit si reactii negative ale unor persoane care voiau sa transforme o antologie întreaga într-o biografie personala, în detrimentul celorlalte biografii, sau pur si simplu, exagerând valoarea personala; alte persoane care au obiectat si voiau sa dicteze selectia care am facut-o, ceea ce am rezistat ferm, dar politicos. Toata aceasta gestatie a durat peste sapte ani, în medie circa trei ore pe zi. Sigur ca m-am confruntat si cu invidia unor cercetatori care isi arogau monopolul unui subiect sau al unui personaj din antologie. Lista este mult prea lunga pentru a enumera asemenea dialoguri, în unele cazuri pe atât de hilare pe cât de neverosimile.

S.C.: Ce alte probleme v-a ridicat editarea acestei antologii?

C.R.: Marele dezavantaj al unei antologii pentru un autor este ca proiectul reprezinta o lucrare “vie” care trebuie în permanenta adus la zi. Ori în mod inevitabil întârzierile cauzate de factori care nu puteau fi optimizati sau controlati rezultau în necesitatea unor modificari sau adausuri de informatii. Din acest motiv “Blouse Roumaine” nu pretinde a fi si nu poate fi complecta, însa este în schimb o baza de la care un cititor interesat îsi poate construi în continuare un cadru de cercetare.  În pofida editarii antologiei de mai multi voluntari este clar ca se vor fi strecurat si unele erori editoriale care vor fi în continuare corectate si transmise gratuit cumparatorilor în editii ulterioare.

S.C.: Eu am ramas cu pasiune pentru cartea pe hârtie; am placerea rasfoirii unei carti, iar cea pe care a-i realizat-o se potriveste de minune unei tiparituri. Când apare o editie tiparita?

C.R.: Ideea unei editii brosate nu este abandonata, dar ea necesita obtinera unui suport financiar. Productia unui tiraj redus pentru o carte de 1100 de pagini este peste masura de scumpa –  circa 50 de lire sterline (65 de dolari) înainte de a adauga valoarea comerciala a exemplarului si posta). Global, în acest calcul nu pun la socoteala timpul personal si am luat o decizie constienta de a marca un pret sub nivelul costului  commercial.

S.C.: Ce doresti sa mai adugi?

C.R.: Desigur pe parcursul proiectului a existat un conflict de interes direct cu profesia mea: aceasta a necesitat o asceza si poate pe undeva a fost si un refugiu, un mod de compensare al acelui complex de apartenenta  la ”o tara mica”. Sper ca acest efort sa nu fi fost irosit si sa  reprezinte atât penru români cât si penru straini o curba de înitiere pasionanta asa cum a fost si pentru acest autor, motiv pentr care nu regret drumul  anevoios si sinuos care a trebuit sa îl parcurg. Sper ca pentru românii din România antologia sa deschida noi perspective asupra istoriei si culturii românesti în special asupra acelor aspecte mai putin cercetate ale diasporei românesti asupra careia s-a practicat decenii întregi o conspiratie a tacerii. La fel în acelasi context a existat o tacere preprogramata si despre exilul din interior. Pentru românii din afara granitelor aceasta poate i-ar ajuta sa descopere noi valori românesti care sa le transmita copiilor si nepotilor, dar si prietenilor straini pentru a dovedi contributia care am facut-o ca români în strainatate si nu numai. Pentru cititorul strain Antologia este menita sa demonstreze ca Romania a avut in mod permanent un rol activ in contributia unor valori asa cum a avut si in asimilarea unor valori din exterior.

"Curierul Romanesc", a romanian language Quarterly, Sweden, Oct-Dec 2009

“Curierul Romanesc”, Suedia (nr 4, 2009):

Interviul luat de Silvia Constantinescu autorului Antologiei

‘Blouse Roumaine -the Unsung Voices of Romanian Women’

(Partea II-a):

Silvia Constantinescu: Fii, te rog, amabil si prezinta cititorilor CURIERULUI ROMÂNESC problemele avute în munca de cercetare si realizare a antologiei.

Constantin Roman: Sunt obisnuit cu munca de cercetare de când eram în liceu si mai tarziu din profesia mea, ceea ce îmi permite de la început sa am o ideie clara în care sa încadrez o lucrare de genul Antologiei femeilor din România. Nu este usor din mai multe motive: ignoranta si desinteresul publicului larg din strainatate fata de România si tot ce reprezinta ea în afara de stereotipia: Dracula, Ceausescu, orfelinate, coruptie, infractiune. Am fost întrebat fara menajamente de un editor strain:

“Femei din România? Care femei? Nu cunosc decât trei!”

La care i-am raspuns ca

”aecsta este un început promitator”…

Omul avea dreptate! Cautând pe Google doua cuvinte cheie ”Romania + women” am gasit pagini întregi doare de anunturi de servicii sexuale, agentii de escorta si retele de bordeluri. Trist, dar adevarat! Dar gândindu-ma mai mult mi-am dat seama ca nici eu nu eram mai breaz, daca m-ar fi întrebat cineva câte nume de femei celebre as fi putut enumera din Bulgaria, Ungaria sau Polonia? Desigur ca sufar si eu ca toti românii de complexul apartenentei unei “tari mici”, exprimându-se într-o limba de circulatie redusa… Poate din acest motiv simtind povara acestui handicap încercam în mod eroic si naiv sa corectam pe undeva aceasta realitate incomoda! Dar unde si cum sa începem?

S.C.: Care este ideea de baza a antologiei “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Românian Women”?

C.R.: În primul rând trebuie sa atragi si sa mentii atentia unui public amorf, care în general nu se intereseaza de un asemenea subiect. Este evident ca ”Antologia” vizeaza un public inteligent, care sa aiba în plus o minte iscoditoare, o pasiune pentru un unghi nou, pentru o perspectiva noua, un subiect poate inedit. Ca sa îl interesezi trebuie sa-l atragi pe un teren cu care sa se simta familiar – prin aceasta vreau sa spun, sa ofer o punte de legatura între polul de cultura ai istorie româneasca pe de o parte, ai, la celalalt capat, un punct de interes international. Acesta din urma poate fi un eveniment istoric care leaga România de exterior. În acest scop am facut trimiteri la personaje de statura internationala cunoscute cititorului, un om politic sau un scriitor, critic sau artist de reputatie mondiala. Deci am încercat sa nu privesc la România si la românce în mod izolat, ci în concertul unor natiuni si culturi universale. Bine înteles ca asemenea legaturi trebuie gasite si prezentate convingator, inteligent si chiar anecdotic. Asta este o conditie absolut sine-qua-non pentru ca o carte arida despre un subiect specializat si în mod evident “obscur” pierde în mod automat interesul publicului, dar mult mai important, pierde interesul unui editor sau agent literar care s-ar interesa sa publice o asemenea carte.

S.C.: Ca bibliotecara am remarcat imediat importanta acestei lucrari de referinta, mai ales pentru ca fiind prezentata în limba engleza, are marele avantaj de a putea fi consultata de o paleta forte variata de cititori, de la elevi de scoala, la studenti, cercetatori si alti interesati de informatii despre România. Ea aduce astfel un mare serviciu României prin difuzarea cunostiintelor despre România unui public larg.  Cum a întâmpinat Institutul Cultural Român si alte institutii de cultura din România aceasta lucrare? Ai primit vreun sprijin?

C.R.: Institutului Cultural Român si editurile din România au  aratat un dezinteres total! Sigur pentru a corecta ignoranta despre România nu ajunge o singura carte si nu ne putem astepta la miracole, dar ar fi poate un început, dar pentru a creea un interes mai larg ar trebui sa se ocupe guvernul român si oficialii lui din strainatate. Ori stim prea bine lipsa de competenta si de interes al acestora, daca judecam cel putin dupa nivelul realizarilor – suntem prost reprezentati de persoane care nu înteleg limba si cultura, carora le lipseste ’suprafata’ si modul de comunicare cu publicul tarii unde sunt afectati. De patru zeci de ani de când sunt în Occident nu am vazut nici un articol de fond al vreunui atasat cultural sau diplomat român sau mai târziu al vreunui reprezentant al Institutului Cultural Român în strainatate care sa apara într-un ziar sau revista prestigioasa de circulatie cu maximum de impact, nici macar când România era sistematic denigrata de presa straina. Cu ce îsi justifica existenta acesti lefegii? Evident perceptia competentei sau a patriotismului lor care se face cu surle si trâmbite este complect strâmba, iar banii si timpul se irosesc de pomana. Ca un corolar al celor de mai sus desigur ca ideea lansarii unei antologii de genul acesta ramâne un fenomen izolat si nu un substitut a ceea ce ar trebui sa fie un produs sprijinit oficial de România sau macar de acele edituri românesti care îsi aroga întâietatea în panegericul culturii noastre: ori aici va dau doar doua exemple: mai intai ca editurile din România sunt insensibile la o astfel de oferta – am plimbat timp de un an si jumatate, poate chiar mai mult macheta antologiei “Blouse roumaine”, începând cu târgul de carte Bookarest si apoi la o duzina  de edituri, pe care nu le mai numesc, si toate încercarile s-au soldat cu esec si o pierdere de timp colosala cauzate de persoane care în principiu ar fi trebuit sa promoveze valorile culturii noastre în strainatate – al doilea exemplu – Institutul Cultural Român de la promisiuni fara acoperire la invocarea unei ”Românii sarace” (sic).

Despre practica promisiunilor fara acoperire a domnilor Buzura si Patapievici, în alt context,  nu-l mai pomenesc. Însa mai recent, la Paris, am fost îndemnat de un personaj important  sa solicit sprijinul ICR-ului din Franta.  Gasisem un editor cunoscut care ar fi fost interesat sa publice în traducere manuscrisul din engleza înainte chiar ca acesta sa fi aparut în Anglia si Statele Unite. Deci aveam recomandarea unui istoric francez marcant care sprijinea aceasta initiativa si îmi facuse contactul cu ICR la Paris. Trebuie sa spun ca am umerii largi si nu ma formalizez de un raspuns negativ, care în mod previzibil l-am si primit, dar am ramas consternat de maniera agresiva cu care am fost tratat – bine înteles nu chiar la nivelul mitocaniei care o înfruntam în cotidianul din tara, dar o atitudine care mi-a amintit de limbajul de lemn al proceselor de vrajitoare al anilor stalinisti, citez:

“Dar de ce nu traduceti Dvs cartea, caci vad ca vorbiti frantuzeste foarte bine!”

Desigur o întrebare care nu i-ar fi pus-o domnului Plesu a carui teza de doctorat tocmai o publicau în Franta (o teza de 190 pagini tiparita la editura ‘Somogy’ in Sept. 2007, contra unui cost de 28.500 de euro platit de ICR) si au cumparat-o integral înainte sa ajunga în librarii – episod despre care a vorbit domnul Portocala. Oare traducerea a fost platita de ICR pentru ca dl Plesu nu stia frantuzeste, ori pentru simplul motiv ca banii contribuabililor erau automat canalizati spre o asfel de destinatie?

Si mai departe:

“Vai, domnule, cum sa va platim o asemenea traducere? România este o tara foarte saraca!”

Sigur ca nu i-am raspuns:

de ce suntem saraci? pentru ca se fura ca în codru si ca putinii bani care mai ramân sunt folosti în înteresul cumetriilor!

Dar ceea ce a pus bomboana pe coliva a fost o gaselnita, un argument stalinist folosit de altfel si în celebra ”Istorie a literaturii Române” a lui George Calinescu, publicata de România la UNESCO la sfarsitul anilor ’80:

“Cartea Dvs nu este româneasca (sic!) pentru ca manuscrisul original este scris în engleza!”

Exact cum spunea acel George Calinescu care servea regimul comunist decretând ca:

“Scriitorii români din strainatate care publicau în limbi straine dovedeau o lipsa de patriotism.”

Explicati-mi, va rog, ce anume s-a schimbat în mentalitatea Tranzitiei, chiar dupa ce am intrat cu oistea româneasca în gardul Europei?

Înterlocuoarea mea, pe atunci adjuncta la ICR Paris si acum ocupând primul post dupa demisia colegului sau în urma scandalului cunoscut (din 2007), era o distinsa poetesa care prin definitie ar fi trebuit sa demonstreze o convergenta de idei si sa sprijine propunerea, iar daca nu mai avea fonduri (pt ca le cheltuise pentru filosofia tanarului student Plesu) , sa sugereze alternative.

Atitudinea era cu atât mai neverosimila cu cât venisem cu acea înalta recomandare fata de care ar fi trebuit macar sa ma trateze cu mai multa curtoazie, daca nu era capabila sa tina seama de personajul respectiv. De abea dupa aceeasta conversatie epica am înteles, asa cum se întâmpla cu ”mintea românului cea de pe urma”, ca reactia dumneaei era de fapt previzibila în cea mai buna traditie a educatiei primite – în spiritul literaturii tractoriste - pentru ca mai avea si alti barzi prin familie:

”un caz unic de doua generatii lirice în aceasi familie, fenomen ce nu a mai existat în literatura universala de la Alphonse Daudet încoace, unde tatal si fiul erau poeti!”…

asa ne informa un interviu dat la Bucuresti de înterlocutoarea mea pariziana.

Dar sa lasam la o parte aceste mici neajunsuri si sa revenim la dificultatile de cercetare întrinseca a acestei Antologii. Surse de informatie sarace si încomplecte ceea ce a necesitat confruntarea acelorasi detalii din surse diferite de multe ori fara rezultat. Am cumparat sute de carti în diverse limbi, am facut cautari infinite pe Internet, am telefonat în România si în strainatate, am intervievat persoane în diverse tari direct si la telefon. Sigur ca în cursul acestor cautari am întâlnit niste femei exceptionale în România, dar si în multe alte tari care mi-au pus timpul lor la dispozitie fara nici o reticenta. Am tradus în engleza circa sase sute de citate românesti inclusiv versuri, am compilat discografii, liste de spectacole si de expozitii personale.

(Urmare in Partea a III-a)

"Curierul Romanesc" Oct-Dec 2009, Romanian-Language Quarterly, Sweden

Curierul Romanesc, Suedia (nr 4, 2009):

Interviul luat de Silvia Constantinescu autorului Antologiei ‘Blouse Roumaine -the Unsung Voices of Romanian Women’ (partea I)

CONSTANTIN ROMAN:

“ÎN REALIZAREA LUCRARII MELE ‘ANTOLOGIA FEMEILOR DIN ROMÂNIA’, M-AM IZBIT DE IGNORATA SI DEZINTERESUL PUBLICULUI LARG DIN STRAINATATE FATA DE ROMÂNIA SI TOT CE REPREZINTA EA, ÎN AFARA DE STEREOTIPIA: DRACULA – CEAUSESCU – ORFELINATE – CORUPTIE – INFRACTIUNE.”

—————————————————————————————

Constantin Roman, autorul antologiei “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Romanian Women”.

Foto: © Constantin Roman.

Pe Constantin Roman l-am prezentat cititorilor deja în numarul 2 din 2003 al CURIERULUI ROMÂNESC. Avusesem atunci o discutie lunga despre viata petrecuta în România comunista a anilor ‘50-’60, despre anii de doctorat si activitatea profesionala în Anglia, despre furtul de idei si obstacolele puse de colegii români, atunci când a încercat sa-si prezinte lucrarile stiintifice în România, despre persistenta gândirii staliniste la cei mai multi intelectuali români chiar si dupa caderea regimului stalinisto-ceausist, despre sentimentele pe care le-a nutriti si le nutreste pentru etnia careia ii apartine, despre experienta de exilat-diasporit-expatriat-destarat român, dar si despre recunoasterea meritelor personale prin aprecierea acordata de catre presedintele Emil Constantinescu, al carui Consilier personal pentru Energie si Resurse Naturale a devenit în 1998, care l-a investit cu Ordinul pentru Merit cu gradul de Comandor, si prin conferirea titlul de “Professor Honoris Causa” de catre Universitatea din Bucuresti, acea universitate la care studiase si absolvise în 1966 geofizica.

De data aceasta doresc sa vorbesc cu Constantin Roman despre realizarea lucrarii deosebit de importante, nu numai pentru unicitatea ei în istoria literaturii române, ci si pentru contributia ei la cunoasaterea României în lumea întreaga despre “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Românian Women”.

În meseria mea de bibliotecara de informatie în Suedia, am întâlnit zilnic elevi, studenti, cercetatori care s-au izbit de lipsa de informatii despre acea Romanie care n-a fost creatia ”partidului comunist si a lui Ceausescu, fiului cel mai iubit al poporului”, ci despre adevarata Românie, care dainuie de secole, înaintea comunismului si a ”eliberarii” tarii de catre armata rosie.

Sunt o femeie cu studii superioare îndelungate, efectuate în doua tari si stiu cât de multa munca cere cercetarea si nu diminuez munca enorma depusa de Constantin Roman pentru realizarea unei astfel de lucrari, dar sunt si bibliotecar de profesie, cu practica îndelungata numai în informatii, la mari biblioteci populare din Suedia si aceasta mi-a dezvoltat capacitatea de apreciere a lucrarilor de referin]a în general si în limbi de mare circulatie în special. Eu stiu din proprie experienta ca în biblioteci nu puteam oferi informatii despre România cititorilor mei, pentru ca ele fie ca erau numai în limba româna, fie ca nu existau de loc.

Lucrarea lui Constantin Roman si-ar fi capatat, desigur, un loc în istoria literaturii române, dar ar fi ramas limitata la aria limbii române, falindu-ne noi între noi cu personalitatile feminine din istoria noastra. Lucrarea lui Constantin Roman si-ar fi câstigat, desigur, un loc în istoria literaturii române, dar pe plan international n-ar fi ajutat sa se împrastie ignoranta cititorilor despre o tara despre care informatiile existente sunt numai despre ”Dracula, Ceausescu, orfelinate, coruptie si infractiune”, informatii primite prin scurtele buletine de stiri din ziare, de la radio sau TV.

Prezentata în limba engleza, a treia limba vorbita pe aceasta planeta, dupa chineza mandarina si spaniola, antologia “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Românian Women”, da posibilitatea a peste 380 de milioane de vorbitori si cititori ca prim FEMEILE românce, sa fir cunoscua România. Cine poate arata mai bine mentalitatea, sufletul unui popor, daca nu femeile acelui popor, caci ele sunt mamele, logodnicele, sotiile. Si mai vreau sa evidentiez lucrarea lui Constantin Roman “Blouse Roumaine – the Unsung Voices of Românian Women” pentru ca eu o consider un omagiu adus femeilor românce. Când am primit direct de la Constantin Roman informatia despre aparitia acestei lucrari, m-am oferit s-o prezint imediat cititorilor CURIERULUI ROMÂNESC, considerând ca astfel îmi fac si datoria de bibliotecara, dar si de românca, ajutând astfel la propagarea informatiilor despre România.

I-am pus câteva întrebari lui Constantin Roman despre imensa munca de cercetare necesara în realizarea unei lucrari de referinta de aceasta anvergura, dar si despre problemle financiare pe care le ridica munca în sine de la strângerea de informatii pâna la tiparire.

(Continuare in Partea a II-a)

I

]]> http://www.romanianstudies.org/content/2010/02/curierul-romanesc-suedia-interviul-luat-de-silvia-constantinescu-despre-blouse-roumaine-o-antologie-a-femeilor-din-romania/feed/ 0 http://www.romanianstudies.org/content/2010/02/al-o-teodoreanu-aka-pastorel-romanian-poetry-in-translation/ http://www.romanianstudies.org/content/2010/02/al-o-teodoreanu-aka-pastorel-romanian-poetry-in-translation/#comments Fri, 12 Feb 2010 10:43:16 +0000 editor http://www.romanianstudies.org/content/?p=1338

Al. O. Teodoreanu (Pastorel)

Al. O. Teodoreanu (1894-1964)

Lawyer, novelist, poet, epigramist, epicurian, gastronomer, bohemian, bon-viveur and political prisoner. Brother of novelist Ionel Teodoreanu (1897-1954)

Best remembered in the Romanian literature as a most incisive and witty epigramist. His downfall during the dour years of Communist dictatorship was caused by his unrepentant rebellious spirit in producing political epigrams which enjoyed the widest circulation as oral literature: such lyrics were only published after the fall of Communism, as they would not pass the censorship.  Indeed it caused the poet to come under the radar of  the Securitate, the Romanian secret services, which subjected him to long interrogationfollowed by a ten-year prison sentence from which he came out a shadow of himself.

—————————————————————–

A Doua zi (dupa moartea lui Stalin)
Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul!

The Day After (Stalin’s Death) [I]

At Stalin’s death I cried my eyes out

The secret being truly gritty:

We will be made to go about

Licking the arse of a Committee.

The Day After (Stalin’s Death) [II]

At Stalin’s death I cried my eyes out

My sorrow turning to a farce:

To have instead to go about

Licking a whole Committee ’s arse.

The Day After (Stalin’s Death) [III]

At Stalin’s death,  blue tears I shed

At a perspective all too gritty,

As we’ll be made to kiss instead

The arses of a whole Committee.

(Rendered in English by Constantin ROMAN, London, February 2010)

Constantin Roman © 2010. All Rights Reserved

(Isabela Vasiliu-Scraba)

Mircea ELIADE

Desemnat de Sorin Antohi drept “noul Eliade”, Ioan Petru Culianu a reprezentat “un fenomen exploziv(1) introdus în cultura română de după 1989” (2). Sigur, ar fi contra-productiv să repunem în circulaţie ditirambii prin care s-a realizat această masivă manipulare, care în sine ar fi fost chiar benefică, dacă numele discipolului Culianu n-ar fi fost folosit permanent pentru a-l înlătura din cultura românească pe marele Eliade prin acuzaţii nefondate de anti-semitism. Si, evident, dacă interesul s-ar fi axat exclusiv pe noutatea adusă de psiho-sociologul Culianu (1950-1991) în cele trei cărţi publicate cu ajutorul lui Eliade în Franţa la Payot şi Flamarion, apoi traduse în engleză şi italiană. Dar, mai ales, dacă “fenomenul exploziv” n-ar fi fost declanşat de lansarea unor neadevăruri prin editurile Humanitas, Nemira şi Polirom (urmate inconştient de Editura Academiei), inventându-se doctorate în număr excedentar şi săltându-l pe Culianu în scaunul de conferenţiar de istoria religiilor când n-a apucat să fie decât visiting professor, ba încă imaginându-l (în locul ocupat din 1986 de prof. Wendy Doniger) drept “urmaş al lui Eliade” la vremea când nu-şi trecuse încă doctoratul de Stat (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Lichidarea lui Eliade prin tertipuri –sau –Adevărul cel mai plauzibil despre viaţa şi opera lui Culianu, în “Oglinda literară”, Anul VII, nr.88, aprilie 2009). Numeroasele exagerări ale poveştii cu profesoratul din America a lui Ioan Petru Culianu -care, după o şedere ca student cinci ani în Italia, a predat 12 ani (până în 1987) româna în Olanda -, au fost menite să alimenteze falsa idee de “succesor” al lui Eliade după moartea acestuia. Trezind pe bună dreptate compătimirea ca victimă a unui asasin nedescoperit nici după douăzeci de ani, discipolul a avut iniţial un singur atuu: fusese desemnat de Mircea Eliade să se ocupe de publicarea la Editura Payot a volumului al IV-lea de Istoria credinţelor alcătuit într-o primă formă de însuşi Mircea Eliade din capitole scrise de foştii săi elevi. Din păcate, tentativa de a-l coopta pe Culianu la publicarea unei lucrări colective neterminate la momentul morţii marelui Eliade s-a dovedit un semi-eşec. Pe de-o parte, prestigioasa editură pariziană nu a acceptat volumul IV în forma alcătuită de Ioan Petru Culianu. Pe de altă parte, colaboratorii care se simţiseră onoraţi de solicitarea lui Eliade nu s-au arătat dispuşi a colabora cu un necunoscut care după moartea maestrului său în aprilie 1986 era un simplu conferenţiar de română la Groningen, doctorant în istoria religiilor. După cum scrie I. P. Culianu în prefaţa volumului care avea să apară în Germania în anul asasinării sale, mulţi dintre foştii colaboratori ai lui Eliade şi-au retras lucrările şi el a trebuit să caute specialişti care nu făceau parte din Scoala de la Chicago (v. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Un al patrulea volum de Istoria credinţelor şi ratatele colaborări dintre Micea Eliade şi Ioan Petru Culianu, în rev. Arges, Anul IX/XLIV, Nr.4, aprilie 2009, p.22 ). În paralel cu insinuarea imaginii de “nou-Eliade” menită să-l înlocuiască în conştiinţa celor supuşi manipulării pe “vechiul” Eliade, s-a realizat şi o modificare a conştiinţei celor interesaţi de istoria religiilor şi de Eliade. Prin “tehnica bombardamentului subliminal” din mass media post-decembristă s-a ajuns ca neadevărurile referitoare la “succesorul lui Eliade” şi la “discipolul care şi-a depăşit maestrul” să fie luate de mulţi drept adevăr indiscutabil. In paranteză fie spus, teoria manipulării conştiinţelor, a “modificării la nivel subconştient a conţinutului conştiinţei” (v. I.P.Culianu în rev. “22”, 22-28 mai 2001, p.13), a reprezentat abordarea preferată de psiho-sociologul Culianu pentru interpretarea unor fapte ţinând de istoria religiilor. Dar nu neapărat în varianta înşelătoare cu bună ştiinţă când, prin “bombardament subliminal” ceva este prezentat drept altceva. Publicarea în 2004 a corespondenţei purtată de Eliade cu discipolul care-i trimitea scrisori încă din timpul studenţiei bucureştene a prilejuit şi ea o multiplă manipulare în direcţia schimbării “vechiului” Eliade printr-unul “nou”: încadrarea volumului s-a făcut în colecţia “I.P. Culianu”. O editură neangajată în direcţia manipulării conştiinţelor ar fi încadrat schimbul de scrisori în colecţia “Mircea Eliade” pe considerente “comerciale”, Mircea Eliade fiind mai bine cunoscut prezumtivilor cumpărători. În plus, abstracţie făcând de războiul dus împotriva lui Eliade, o editură care ar fi fost interesată în promovarea valorilor culturale ar fi ales pentru domeniul istoriei religiilor încadrarea în “colecţia Eliade”, pentru că, dintre cei doi, personalitatea proeminentă a istoriei religiilor în secolul XX este, fără doar şi poate, Eliade. Dar Poliromul a optat pentru manipularea începută de Humanitas (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade şi Culianu în universul minciunii post-decembriste, în rev. Origini/Romanian Rooth, vol XIII, No.6-7-8/ 132-133-134, June-July-August 2008, p.113-118) imediat după asasinarea regalistului Culianu care se dovedise în 1990 un ziarist foarte incomod. Nici titlul ales de îngrijitorii volumului nu este întâmplător. Fiindcă “dialogul” epistolar implică o situare la acelaşi nivel a celor doi interlocutori. Dacă ar fi să ne luăm după titlu, în carte ar fi de găsit un “dialog” între Culianu şi Eliade, nu permanente solicitări ale lui Culianu, ba Eliade să vorbească cu profesorul Michel Meslin de la Sorbona să-l determine să-i conducă şi doctoratul de stat, ba să-l ajute să aibă o comisie preponderent favorabilă pentru lucrarea de 3-eme cycle din 1980, ca să nu mai amintim de solicitările în vederea înlesnirii publicării la editurile unde era publicat Eliade, ba să-i găsească un traducător în franceză, ba să-i facă diverse recomandări, etc. Din perspectiva “dialogului” epistolar imaginat prin titlul oferit de Polirom volumului încadrat în “Seria Culianu”, Matei Călinescu s-a grăbit de la a doua propoziţie din prefaţă să-l compare pe Culianu cu Pettazzoni, nu după dioptria de la ochelari, ci după numărul de scrisori pe care i le-ar fi scris lui Eliade. Exagerarea este evidentă, ca si sensul ei. Dar virtutea de căpătâi a titlului Dialoguri întrerupte (Ed. Polirom, Iaşi, 2004) stă în capacitatea de a sugera tragicul moment al vieţii retezate prin asasinare, când promiţătoarea carieră a lui I.P. Culianu a fost brusc “întreruptă”. Acesta este un qui pro quo pentru că în realitate volumul preia titlul unei cărţi despre literatura scrisă de Mircea Eliade. In general, “qui pro quo”-ul se pretează la o situaţie comică, în care ceva este luat drept altceva spre a stârni râsul. In cazul “Culianu” s-a dovedit mereu că manipulatorii nu au simţul umorului, că “qui pro quo”-urile folosite de ei nu depăşesc domeniul penibilului şi al exagerărilor găunoase care în loc să-l înalţe pe Culianu, îl scad. De pildă, o scădere a lui Culianu implică însuşi titlul unui interviu din pagina a 8-a a Suplimentului cultural al Cotidianului apărut la un an de la asasinarea lui Ion P. Culianu: “Te comănduiesc să faceţi un symposion în cinstea mea postumă” (L.A.I., 18 mai 1992, p.8). Este o scădere, pentru că se referă la un simpozion care urma să fie dedicat unui student de vreo douăzeci de ani care nu publicase decât o carte de povestiri în RSR şi care a vrut să se sinucidă în Italia într-un lagăr de refugiaţi. Qui pro quo-ul încearcă să-l înalţe pe Culianu, lăsând impresia că ar fi vorba de o comandă cu limbă de moarte, din imediata vecinătate a momentului împuşcării. Symposion-ul cu pricina ar fi fost să fie în cinstea postumă a profesorului de română Culianu aflat pe punctul de a fi angajat profesor asociat de istoria religiilor la aceeaşi universitate americană la care predase trei decenii Eliade. Ar fi fost să fie…dacă… fraza teribilist-tinerească folosită de Andrei Pleşu drept titlu pentru interviul său nu împlinea aproape două decenii în 1991, fiind extrasă dintr-o scrisoare de la studentul Culianu din Italia. Qui pro quo-ul latent în titlul volumului scos de Polirom în 2004 trimite (în mod fals) către sistarea corespondenţei prin moartea unuia dintre interlocutori, şi nu la întreruperea dialogului despre beletristica lui Eliade. De fapt, în proiectatul volum urmând să poarte titlul Dialogues interrompus s-ar fi sistat convorbirea întrucât s-ar fi vorbit numai despre povestirile eliadeşti scrise până în 1982. Ideea de întrerupere a dialogului i-a aparţinut lui Mircea Eliade. Renumitul profesor de la Chicago se gândise că o discuţie în marginea creaţiilor sale literare –scrise deja sau urmând a fi concepute după 1982- va putea fi oricând reluată cu acelaşi interlocutor, sau cu altul. Să vedem însă şi modul cum este promovat echivocul prin titlul volumului de corespondenţă tipărit în 2004. Dintr-o scrisoare a lui Eliade (cuprinsă în vol. Dialoguri întrerupte, Ed. Polirom, Iaşi, 2004) aflăm că la începutul deceniului opt era în stadiu de proiect un volum axat pe literatura scrisă de istoricul religiilor. Ceva în genul interviurilor cuprinse în cartea de mare succes: Mircea Eliade, L’epreuve du Labyrinthe (entretiens avec Cl. H. Rocquet (1978), dar abordând în exclusivitate proza eliadescă. Era o idee propusă de Paul Goma. Eliade urma să expună succint viziunea proprie asupra domeniului religios, viziune care să alcătuiasă un fel de fundal pentru discuţia în jurul temelor din opera beletristică, iar Culianu urma să-i prezinte literatura, vorbind de Eliade-scriitorul. Protejatul, căruia faimosul istoric al religiilor onorat de lumea academică occidentală îi trimitea bani în vremea studenţiei în Italia, ar fi urmat să semneze volumul alături de Eliade, în cazul în care proiectul ar fi fost dus la bun sfârşit, iar Eliade ar fi acceptat să semneze contractul de publicare la editura aleasă de Paul Goma. In 1982 Mircea Eliade s-a gândit că titlul volumului tratând despre beletristica sa neîncheiată (la care a lucrat de fapt până la moarte) ar putea fi Dialogues interrompus. Contractul urma să-l semneze cu Editura Hachette, pentru colecţia “Est-Ouest” coordonată de Paul Goma. I.P. Culianu s-a pus pe scris şi i-a trimis lui Eliade contribuţia sa la volum. După citirea prezentării alcătuită de aşa-zisul său discipol, Eliade îi atrage atenţia lui Culianu că despre literatura sa vorbeşte prea puţin. Dacă literatura lui Eliade (ţinând, în felul ei, pasul cu vremurile din ţară) era greu de digerat pentru o fire oportunistă care nu voia să se pună rău cu eminenţele comunismului internaţionalist, în schimb tot ce depăşea domeniul literaturii eliadeşti mai mult sau mai puţin pusă în paranteze, a fost tratat de Culianu din perspectiva acelei “uitări a fascismului”, calul de bătaie a tuturor denigratorilor lui Eliade (din Italia pro-comunistă şi din Israel). De fapt, lui Mircea Eliade i-a fost atât de neplăcut să comenteze poziţia adoptată de Culianu, încât a început scrisoarea pe 3 martie şi a terminat-o pe 28 martie 1983. Pentru a nu abandona totuşi proiectul, Mircea Eliade vine cu propunerea de a alcătui o listă de întrebări la care tot el să răspundă, cu trimiteri la părţile de Jurnal care fuseseră publicate. Răspunsurile urmau să fie dezvoltate, eventual “dialogate” de discipol. Nici acest colac de salvare a proiectului unui volum pe care să apară drept autori Culianu şi Eliade împreună n-a fost pe placul falsului discipol, mânat de cine stie ce alte interese, cum s-a văzut şi în cazul articolul despre poetul Horia Stamatu (v. I.P. Culianu, Some Considerations on the Work of Horia Stamatu, apărut în 1983 în International Journal of Romanian Studies, nr.2/1980, p.123-134), la care nu a vrut în ruptul capului să renunţe, deşi fusese insistent rugat de Virgil Ierunca (v. România literară din 7 febr. 1996). “Horia Stamatu afirmă (…) că eu scriu pentru a demonstra că el e… fascist” –notează Culianu. “A trimis la toată lumea o traducere a articolului meu însoţită de un comentariu de 27pp” (v. scrisoarea din 19 oct. 1978). În ce priveşte contribuţia sa la volumul Dialogues interrompus, abia pe 18 septembrie 1984 profesorul de română de la Groningen si-a dat seama că viziunea sa influenţată de revista Toladot (1972, Israel) îl cam “plictiseşte” pe maestrul său. De aceea I. P. Culianu îl asigură pe Eliade că între timp a scris ceva nou, fără legătură cu primul text, ceea ce era foarte departe de adevăr, lucru sesizat de istoricul religiilor, îndată ce a văzut “contextul istoric” în care dorea Culianu să-i situeze creaţia literară. Ultima şansă pe care a ratat-o discipolul a fost “soluţia provizorie” oferită de Eliade pe 21 sept. 1984. De astă dată maestrul s-a arătat dispus să răspundă unor întrebări formulate de Culianu în strictă corelaţie cu sensul romanelor şi povestirilor sale. Prilejul a fost folosit de protejat pentru a-l întreba de “tentaţia extremismului” din România anilor treizeci (v. I.P.Culianu, Mircea Eliade, Ed. Nemira, 1998, p.280). Insistând sine die să-l determine a intra în vorbă cu calomniatorii care l-au tot atacat fără să-i poată diminua faima de care se bucura în mediile academice occidentale, Culianu (care nu era prost deloc) s-a făcut mereu că nu pricepe cauza rezervei lui Eliade exprimată limpede într-una din scrisori: “Nu cred că se poate scrie o istorie obiectivă a mişcării legionare (…). Documentele la îndemână sînt insuficiente. In plus, o atitudine obiectivă poate fi fatală autorului. Astăzi nu sînt acceptate decât (…) execuţiile pentru majoritatea cititorilor europeni şi americani” (Eliade către Culianu pe17 ian. 1978, în Dialoguri întrerupte, 2004). Nepăsător la soarta românilor schingiuiţi şi omorâţi cu sutele de mii după gratii de ocupantul din umbră al ţării, Culianu s-a prefăcut că nu remarcă asemenea aspecte insinuate discret de Mircea Eliade în literatura sa. Dacă în ţară doar după înlăturarea comunismului s-a mai aflat câte ceva din grozăviile suferite de românii bucovineni şi basarabeni deportaţi cu sutele de mii în Siberia şi de cele două milioane de români schingiuiţi în temniţele cu care ocupantul sovietic al României împânzise ţara (v.Monumentul victimelor comunismului, în Elveţia la Chene Bourg, aproape de Geneva), în Europa de vest acestea erau lucruri pe care I. P. Culianu le putea afla din scrierile românilor exilaţi după 1944. Pe el însă nu l-a interesat genocidul comunist, crezând împreună cu întreaga profitocraţie comunistă că dacă ignoră crimele şi uciderile în massă, ele nici n-au existat. După ce a citit lista de întrebări alcătuită de cripto-comunistul său discipol, pe 15 februarie 1985 Mircea Eliade îi scrie de dincolo de ocean că n-a citit încă “elementele pentru dialogul nostru”. Probabil atunci s-a hotărât să abandoneze definitiv proiectul colaborării cu Ioan Petru Culianu la Dialoguri intrerupte, volum care ar fi fost să fie despre literatura lui Eliade şi nu despre “anii treizeci” cum o tot cârmea Culianu după viziunea celor care l-au băgat pe Noica în închisoare. Cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, între 1982 şi 1985 Ioan Petru Culianu – căruia Eliade îi scria într-o dedicaţie că este “fericit că nu va rămâne singur” -, a ţinut morţiş să-i facă maestrului său dezagreabilă ideea volumului Dialogues interrompus, prin superficiale şi nepotrivite interpretări comuniste ale unor scrieri literare de sorginte filozofică. Aceasta a fost prima colaborare ratată de Culianu. Ei îi vor urma încă două colaborări dintre maestru şi protejatul său, ambele eşuate, dar măcar despre ratarea celorlalte două Eliade nu a mai apucat să afle. Ne referim la proiectul volumului Histoire IV şi la condensarea impozantelor volume de istoria religiilor scrise de Mircea Eliade într-un singur volum, alcătuit sub forma unui Dictionnaire des religions (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Un al patrulea volum de Istoria credinţelor şi ratatele colaborări dintre Micea Eliade şi Ioan Petru Culianu, în rev. Arges, Anul IX/XLIV, Nr.4, aprilie 2009, p.22 ). Isabela Vasiliu-Scraba Sursa: http://isabelavs.blogspot.com Note: 1. Una din condiţiile de bază ale manipulării o constituie difuzarea obsesivă a pozelor şi repetarea numelui de Culianu cu indiferent ce prilej, chiar si cu ocazia retipăririi în 2010 a Nopţii de sânziene (Mircea Eliade, Foret interdite, Paris, 1955, în romaneşte cu titlul Noapte de sânziene, Paris, 1971). Imaginea lui Culianu tânăr alături de Eliade bătrân a fost difuzată de ziarul Jurnalul naţional de miercuri 3 febr. 2010, fără a fi vorba nici o secundă de “discipolul preferat”, cum apare Culianu trecut sub poză. A fost suficiet pretextul unui interviu luat de Cătălina Iancu despre romanul publicat de Mircea Eliade în Franţa când Culianu mergea la grădiniţă în România şi republicat acum în col. BPT a Editurii Litera internaţional. Foret interdite, roman pentru care actriţa Marieta Sadova a făcut puşcărie pentru că l-a adus de la Paris, a fost citit în cercul lui Noica şi prin aceasta a constituit un cap de acuzare pentru mulţi dintre intelectualii arestaţi în 1958 de şeful Securităţii, Boris Grumberg, alias Nicolschi/Nicolau. Mircea Eliade scria pe 15 sept. 1973 următoarele: “Pentru că a citit [Noaptea de sânziene “pe care o consideră cel mai bun roman românesc”] Sergiu Al-George a fost condamnat şi a făcut cinci ani şi jumătate de închisoare” (Jurnal, 1970-1985, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p.130). Desigur, comunistul reciclat pe care Noica îl îndemna să citească în paralel Scânteia si Neuer Weg (v. scrisorile către D. C. Mihăilescu din vol. Noica inedit, Ed. Humanitas, 2009, precum şi art. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica în cifru humanist, în rev. Oglinda literară, Anul VII, Nr. 92, august 2009, pg. 4802-4803) n-a amintit în interviul luat de Cătălina Iancu de arestările provocate de citirea romanului eliadesc. Probabil ca să nu-l pomenească pe Zigu Ornea care l-a băgat atunci pe Noica în puşcărie (v. Noica în vizorul Securităţii, în Observatorul cultural nr.20/277, 14-20 iulie 2005, C-tin Noica şi criticii săi din Securitate, în Ziua, 31 martie 2007 şi Cine l-a turnat pe Noica la Securitate ?, în Ziua din 7 aprilie 2007). In schimb, D. C. Mihăilescu nu a scăpat prilejul de a propaga “ruşinea de a fi român” pe care, vezi Doamne, o păzeşte să nu se transforme în “megalomanie păguboasă”. De asemenea, el a repus discret în circulaţie neîntemeiatele acuzaţii la adresa lui Eliade cocoţând pe scara valorilor post-comuniste o scriere despre Eliade ticluită în sec. XXI după directivele expirate ale lui Leonte Răutu, până prin optzeci “satrap al culturii [româneşti] improvizat în diriguitorul ei” (v. Marin Niţescu, Sub zodia proletcultismului, Ed. Humanitas, Bucureşti, pg. 375). 2. Aurel Codoban, Culianu, sau filozoful religiilor ca magician.

Mircea Eliade, Memorii (1927-1937)

Paris, Gallimard

Isabela Vasiliu-Scraba este filosof, istoric al filosofiei şi eseist, Autoare a numeroase volume de filosofie şi de istoria ideilor. Cenzurate de presa comunistă, studiile sale critice asupra filosofiei lui Constantin Noica, Anton Dumitriu, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Platon, Kant, Heidegger si Jaspers au putut fi publicate abia după 1990.

Pentru alte articole ale Dnei Ileana Vasiliu-Scraba vizitati:

http://isabelavs.blogspot.com/

SFIDAREA IDIOCRATIEI

Constantin ROMAN

Prefata Acad. Prof. John F. DEWEY (Oxford si California)

Centre for Romanian Studies, London, 2010

(Recenzie – Partea III)

SFIDAREA IDIOCRATIEI

Pe parcursul cartii urmarim autorul desprinzandu-se dintr-un regim totalitar de opresiune absurda si ajungand pana la varful celei mai inalte si distinse piramide de invatamant din Anglia. Din aceasta coliziune de culturi atat de diferite ies niste scantei de o bogatie si o frumusete spirituala  pasionanta.

Iarasi il gasim mai departe in numeroasele lui vizite din Europa: Franta, Italia, Belgia, Olanda, Luxembourg, Germania si Irlanda, cu ocazia prezentarii unui articol stiintific, al unor cercetari seismologice, sau, alergand dupa o fiinta fermecatoare. Ori si care ar fi fost motivul sau locul acestor peregrinari dintr-odata ne dam seama de niste paralele, pe masura ce muzeele, galeriile si panoramele arhitectonice ale catedralelor si metropolelor isi desvaluie perspectivele, isi deschid ferestrele si comorile, adeseori comparate sau reflectate intr-o oglinda romaneasca plina de nostalgie.

Dar din tot acest cadru, cel mai important apocalips este reprezentat de un fapt inevitabil de care incepe sa isi dea seama si anume neputinta de a se intoarce in Romania si in consecinta imperativul de a se stabili in Anglia. Ori, mai intai, aceasta cerere ii este refuzata, intru cat in calitatea sa de student Constantin Roman a primit doar o viza de sedere temporara in Anglia cu ingradiri specifice acestei categorii. De aici porneste o lunga campanie la care se alatura prieteni si cunostiinte din elita stiintifica si politica a Angliei care incearca sa sprijine cererea studentului roman, personalitati care cer autoritatilor britanice si romane sa faca o exceptie.

Lord Goodman (1973), by Graham Sutherland (1903-19280. Tate Gallery

Celebra printre aceste scrisori ramane epistola lordului Goodman, avocatul primului ministru britanic Harold Wilson si negociatorul international in problema Rodeziei, scrisoare adresata ministrului de interne britanic in care face aluzie, in mod hiperbolic la posibilitatea unei razmerite la Cambridge, daca acest caz nu s-ar rezolva in mod satisfacator. Iar ca si cum aceste dificultati ne fiind suficiente, in mod ironic la ele se mai adauga si greutatile nestavilite  puse in calea planurilor sale matrimoniale de catre o viitoara soacra care se opune cu indarjire perspectivei unei casatorii.

In ciuda acestui purgatoriu neanticipat, cartea, care  pe tot parcursul narativului pastreaza un stil optimist,  nu  are deloc ca obiectiv inventarul exaustiv si precis al unor acceptari stoice ale greutatilor intampinate, ci mai degraba desvaluirea refuzului obdurat de a accepta absurdul. Aceasta pozitie  rezulta inevitabil in ciocniri de proportii Quixotice, de unde titlul editiei romanesti de “Sfidarea Idiocratiei”. Ori cand aceasta sfidare se transforma in situatii comice, comparabile cu o adevarata  Commedia dell’Arte,  desnodamantul ei trebuie sa fie un model altor hedonisti. Caci de fapt, in adancul sufletului, Constantin ROMAN ramane  un hedonist: nici o  placere cat de simpla nu este ocolita, iar in aceasta cavalcada vitalizanta, doar gastronomia intrece pasiunea pentru stiinta si arta. Ori nu exista nici o experienta care stimuleaza papilele gustative, nici o bucata delicioasa demna de ghidurile gurmande cele mai rafinate, care sa fi scapat atentiei autorului. Aceasta predilectie, ca sa nu o numim, pur si simplu, o obsesie, conduce inevitabil la refuzul unui important post, la care autorul a postulat la Haga, cu care ocazie, meniul baroc  consumat  iesise din limitele conventiilor birocratice. Explicatia acestei slabiciuni, acestei obsesii pentru gastronomie autorul o pune pe seama memoriei a mai multor generatii de stramosi – tarani infometati si mai recent, sub regimul comunist, a cozilor interminabile pentru painea ce de toata zilele.

Ca si gastronomia placerea infinita care rezulta din admirarea arhitecturii, picturii si ale gradinilor care il inconjoara la Cambridge  reprezinta un fundal mereu prezent:  aceste toate formeaza un comentariu, ca un hemiciclu, sau o tema muzicala, o reflectie permanenta a fiecarei miscari, o bucurie pe care autorul o impartaseste pe indelete cu cititorul, pe masura ce  intoarce paginile cartii.

NOTA:

Mai multe detalii despre “Sfidarea Idiocratiei” se afla la linkul:

http://www.constantinroman.com/continentaldrift/

SFIDAREA IDIOCRATIEI

(Partea II -  Recenzie)

Constantin ROMAN

Prefata Acad. Prof. John F. DEWEY (Oxford si California)

Centre for Romanian Studies, London, 2010

MAREA INITIERE

Din fericire insa, si in paralel, perioada aceasta sociala tulbure a coincis si cu marile descoperiri de la Cambridge din domeniul astrofizicii (Fred Hoyle), ale biologiei moleculare (Crick si Watson) precum si ale Tectonicii Globale (Bullard, Vine si Matthews). In cadrul de mai sus, influenta care a avut-o atmosfera de la Cambridge in dezvoltarea gandirii lui Constantin ROMAN este de necontestat.

Pe vremea cand a plecat, cu un entuziasm tineresc, din Romania doar pentru o  scurta vizita de o luna in strainatate,  el nu a putut banui caracterul permanent al acestui voiaj, greutatile neasteptate intalnite in Occident, lipsit de sprijinul familiei si avand doar un geamantan, un teanc de carti de vizita si o bancnota de cinci lire in buzunarul noului costum de haine.

La Paris, profesorul Thellier de la Institut de Physique du Globe i-a oferit un loc de doctorant, insa in luna Mai 1968 metropola franceza nu era locul cel mai linistit pentru continuarea unor studii stiintifice. Mai mult decat atata. el a fost descurajat sa mearga in aceasta directie chiar de catre amabsadorul roman de la UNESCO, caruia Roman i-a solicitatsprijinul pentru a obtine prelungirea vizei  de intoarcere in Romania, viza care expirase in timpul grevelor feroviare de la Paris. Ambasadorul Valentin Lipatti, fratele pianistului, a calificat incercarea tanarului roman de a face un doctorat in Occident drept:

“o optiune politica a carei persepectiva, in cel mai fericit caz, nu ar fi rezultat  decat in aceea de a ajunge  chelner de restaurant”.

Intelegand atitudinea oficial intransigenta si fiindu-i teama de a se intoarce in tara cu o viza expirata Constantin ROMAN totusi nu a fost afectat de acest sfat nesasteptat si gratuit si s-a hotarat in schimb sa postuleze pentru o bursa de doctorat in Anglia. Bursa castgata prin concurs  la Peterhouse, cel mai vechi colegiu din Cambridge, infiintat in 1284, i-a permis lui ROMAN sa inceapa disertatia de Tectonica Globala sub conducerea  unui om de un mare prestigiu international profesorul academician Sir Edward Bullard, urmasul direct al lui Newton, printr-un sir neintrerupt de savanti fizicieni de la Thompson, Rutherford, Kelvin si Cavendish – toti facand parte din celebrul Laborator universitar – the Cavendish Laboratory.  Colaborarea cu Bullard i-a oferit tanarului Roman o mostenire stiintifica de o valoare incomparabila prin gandirea originala, capacitatea de a defini esentialul, de a analiza, extrapola si de a deduce, dar mai ales de a pune in balanta anumite adevaruri stiintifice, de a le modifica si a le redefini.

Dar mai presus decat toate acestea, curiozitate lui innascuta i-a dat bice cunoasterii dincolo de limitele geofizicii si ale tectonicii globale. In curand  cautarea s-a intins repede, ca o vita de vie impletind lingvistica, istoria arhitecturii, critica de arta, fizica aplicata la istoria artei si arheologie, poezia, jurnalistica si promovarea artei si culturii romanesti.

Acad.  Sir Edward Bullard, mentorul si seful meu de lucrari din departamentul de Geofizica de la Cambridge, la o receptie impreuna cu secretara facultatii (1973)

Cu timpul, si in cursul multor voiajuri la colocvii si conferinte internationale, la prelegeri ca invitat al universitatilor din Anglia si din Europa, efectul acumularii unor impresii, al unor observatii,  al unor analize si a unei intuitii au  rezultat intr-o alta necesitate si anume aceea de a modifica insasi teoria Tectonicii Globale, care era chiar subiectul tezei sale de doctorat. El a resimtit nevoia de a transforma aceasta teorie intr-un model mai coerent care sa includa noi categorii de placi litosferice, nerigide, care le-a denumit placi tampon (buffer plates) precum si sa defineasca doua noi placi litosferice in Asia Centrala si anume placile Tibet si Sinkiang, amandoua cuprinse acum in marea placa a Eurasiei, prin coliziunea cu placa Indiei si ridicarea lantului alpin al Himalaiei.

Aceste rezultate au fost imediat publicate in reviste academice ce au facut ocolul lumii si cativa savanti au salutat la randul lor in alte carti si reviste de specialitate aceasta noua contributie care si-a facut ecoul din Franta si Statele Unite pana   in China, dar nu si in Romania, unde cenzura lui Ceausescu, prin terorismul sau cultural sistematic, impunea o conspiratie a tacerii: aflandu-se in exil, omul de stiinta roman nu avea dreptul sa existe ca atare in tara lui de bastina. De fapt chiar nici dupa caderea dictaturii comuniste, embargoul stiintific impus de cenzura lui Ceausescu nu s-a schimbat ramanand in mainile aceluias cerc de beneficiari ca si inainte. Din fericire, conceptul placilor litosferice nerigide, imaginat pentru prima oara de un Roman la Cambridge a fost adoptat ca un model clasic in practica de specialitate din universitatile Americane si straine si din Institutiile de cercetare din Occident, devenind un truism universal acceptat.

Dar in ciuda acestor vexatii, gandindu-ne retrospectiv observam ca nu exista totusi nici o contradictie in fenomenul de integrare al Romanilor, in particular a lui Constantin ROMAN in hegemonia gandirii si culturii occidentale. Un sir intreg de nume ilustre ne vin in minte daca ne gandim doar la cativa dintre predecesorii lui desradacinati, printre care Constantin Brancusi despre care se pomeneste adesea in carte, dar si despre Emil Cioran, Eugen Ionescu, Virgil Gheorghiu, Mircea Eliade, Dinu Lipatti, George Enescu, Panaït Istrati, Marta Bibescu, Elena Vacarescu si Ana de Noailles, Elvira Popescu, Tristan Tzara, care toti au facut din Franta tara lor adoptiva. Acestia ar fi doar cativa si lista s-ar putea continua, caci nu este deloc intamplator ca Romania, mai mult decat ori si ce alta tara europeana sa aiba o elita sociala si intelectuala impregnata de gandirea si limba franceza. Si totusi, in pofida acestui fapt, iata inca un alt exemplu al acestei dualitati prin care Constantin Roman isi alege nu Franta, ci Anglia ca tara sa adoptiva. Aici, pentru el nimic nu este mai natural decat de a frecventa si de a se imprieteni cu eminenti contemporani ai sai, printre care se numara Academicianul Joseph Needham,  Profesorul L.C. Knights, Lordul Adrian, Ambasadorul Sir Duncan Wilson, Lordul Goodman, colectionarul Jim Ede, critical literar George Steiner, istoricii Sir Herbert Butterfield,  Sir Denis Brogan, sau Maurice Cowling,

Cambridge Review, revista la care studentul Constantin Roman a contribuit un articol de fond despre Mitul romanesc in sculptura lui Brancusi si mai multe traduceri de poezii romanesti.

Daca privim cu atentie, alte doua contraste din viata lui ROMAN, acestea devin mai putin contradictorii decat la prima vedere: activitatea paralela de geofizician expert, consilier in probleme internationale ale explorarii petroliere cu acela de publicist si impresar. Se stie ca inainte de razboi, industria americana si britanica de petrol au avut o mare influenta in Romania si este placut de mentionat faptul ca primele sale traduceri de poezii din franceza si engleza, articolele de istoria artei si contactele cu exegetii lui Brancusi, Constantin Roman le-a facut  in perioada cand era student  la Institutul de Petrol si Gaze din  Bucuresti, iar mai tarziu, la Cambridge cursul de limba romana si analiza statistica de lingvistica romaneasca, traducerile de poezie romaneasca, articolele despre Brancusi si expozitiile de arta si cultura romaneasca de la Cambridge, Londra si Newcastle au fost facute si organizate in paralel cu studii stiintifice de seismo-tectonica din Vrancea si Hindu-Kush, articole publicate in prestigioase reviste internationale printre care Nature, New Scientist, Geophysical Journal of the Royal Astronomical Society, precum si in sfarsit, dar mai ales teza lui de doctorat Seismo-Tectonics of the Carpathians and the Central Asia, publicata, mai tarziu la Bucuresti in doua volume de catre Institutul Geologic al Romaniei, cu o prefata al academicienilor Gheorghe Udubasa, directorul Institutului si respectiv Mircea Sandulescu, seful sectiei de Geonomie a Academiei Romane (1998).

Dar desi, din fericire, aceste contributii stiintifice esentiale pentru geofizica romaneasca si internationala in domeniul tectonicii globale nu au fost complet ignorate in textul cartii, modelele si teoriile stiintifice care au constituit reputatia stiintifica a lui Constantin ROMAN au doar o pondere redusa in parcursul cartii. De fapt in narativ aceste aspecte reprezinta doar materia prima al acestor teorii, chiar insasi autobiografia autorului, ele oglindesc calatoriile, aventurile, initierile diverse si reactiile de multe ori impartasite intr-un mediu uneori neprielnic si care, la inceput, din cauza unei lipse de experienta a vietii el nu a fost pregatit sa le inteleaga. Si totusi aceste reactii diferite si de-a dreptul fascinante reprezinta prin ele insile o experienta insolita si mereu proaspata.

Dar mai mult decat de aceste decoruri el se intereseaza de oameni si de situatii noi, fie descriind receptia de la colegiul Peterhouse data Primului Ministru Edward Heath, picnicul din gradina episcopului de Ely, caruia Constantin ROMAN i se adreseaza cu modul de apelatie ortodox de “Prea-Fericit”, lucru neauzit pana atunci, sau de dineul oficial de la colegiul Magdalene ca invitat al lui Robert Latham, directorul bibliotecii Pepys, consultatia cu Lordul Goodman,  cocktailul cu profesorul acad. Joseph Needham,  seara de poezie romaneasca de la colegiul Churchill, cu George Steiner,  cina cu profesorul  L.C. Knights, critic literar si exeget al lui Shakespeare,  expozitia de fotografii Brancusi de la facultatea de arhitectura organizata la invitatia profesorului Sir Leslie Martin, celebrul arhitect al ansamblului Royal Festival Hall, de pe malul Tamisei,  initierea in arta contemporana la muzeul “Kettle’s Yard”, de catre colectionarul si criticul de arta  Jim Ede, prieten al lui Brancusi, sau de convorbirile cu bizantinologul Sir Steven Runciman si cu istoricul Sir Herbert Butterfield despre Nicolae Iorga, sau cu fostul ambasador britanic la Moscova, istoricul Sir Duncan Wilson, rectorul colegiului Corpus Christi.

Continuare in Sfidarea Idiocratiei (Partea III):

http://www.romanianstudies.org/content/2010/02/sfidarea-idiocratiei-constantin-roman-prefata-john-f-dewey-recenzie-partea-iii/