Centre for Romanian Studies

Centre for Romanian Studies header image 1

Isabela Vasiliu-Scraba: Receptarea românească A PRIMULUI SCRIITOR STRĂIN LAUREAT AL PREMIULUI GONCOURT

January 15th, 2016 · No Comments · Books, Communist Prisons, Diaspora, Famous People, International Media, OPINION, PEOPLE, POLITICAL DETENTION / DISSENT, quotations, Reviews, Translations

Isabela Vasiliu-Scraba: Receptarea românească A PRIMULUI SCRIITOR STRĂIN LAUREAT AL PREMIULUI GONCOURT

Motto: „Si el teatro o la novela no son tecnicas del conocimiento, al igual que la fisica o la biologia, la filosofia o la psicologia, no sirven, no nos ajudan a comprender, no nos permiten avanzar por el duro y a menudo triste camino del destino humano” (Vintilă Horia)

Vintila HORIA (1915, Romania-1992, Spain)

Vintila HORIA (1915, Romania-1992, Spain)

Scriitor cenzurat în cultura comunistă, receptarea lui Vintilă Horia (1915-1992, vezi lansarea la Târgul Gaudeamus din Bucuresti pe 20 nov. 2010 a volumului V. Horia, Contra naturam, Ed. Criterion Publishing, 2010, partea I-a, https://www.youtube.com/watch?v=-fK9Q9HL5lI ) s-a configurat ca un „fenomen cultural unic”, atât prin refuzul oficialilor culturii comuniste și post-comuniste, cât şi prin „amploarea eclatantă a recunoaşterilor internaţionale”(cf. D. Anghelescu la Cernăuți si Barbu Cioculescu, Peregrin în eternitate, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.2/2015, p. 4, http://www.editurapleiade.eu/Reviste/2015%20Acolada%20nr.%2002.pdf ). Ilustrarea cenzurării oficiale de azi a laureatului român al Premiului Goncourt este oferită de refuzul publicării la Humanitas a scrierilor profund metafizice ale lui Vintilă Horia (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin lăutărismul lui Pleșu, in rev. „Acolada”, Satu-Mare, anul V, nr. 1/2011, p.17,
Isabela VASILIU-SCRABA

Isabela VASILIU-SCRABA

http://www.scribd.com/doc/167071165/IsabelaVasiliuScrabaCioranPlesu , sau http://www.romanianstudies.org/content/2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prin-lautarismul-lui-plesu-despre-inocularea-rusinii-de-a-fi-roman/ , precum și http://isabelavs.go.ro/Articole/IVScioranPlesu-16.htm ), fosta Editură Politică preferând „fleacurile lui Paolo Coelho” (cf. Monica Nedelcu). Pentru Monica Nedelcu exilul fără sfârșit la care a fost constrâns scriitorul anti-comunist Vintilă Horia s-ar fi datorat menținerii la putere după 1990 a „liotei comuniste”, o părere similară având si Ion Varlam (Pseudo-România. Conspirarea deconspirării, București, 2004), nepot al istoricului academician Radu Rosetti (1877-1949), director al Bibliotecii Academiei asasinat în temnița comunistă de la Văcărești în 1949. Din Jurnalul unui țăran de la Dunăre (Paris, 1966), traducătoarea Monica Nedelcu notează caracterizarea vremurilor noastre în care ideologiile pentru folosul masselor au universalizat războiul: „Pe zi ce trece înțeleg tot mai bine că pacea nu există la scara omenirii și că doar individul o poate dobândi prin ascetism și credință” (V.H). Dar și prezentarea pe care Vintilă Horia o face romanelor sale „îmbrăcate în istorie fără a fi legate de vreo cronologie” (Jurnalul unui țăran de la Dunăre, 8 ianuarie 1965). Adresate unor cititori culți, tematica scrierilor universitarului Vintilă Horia ar fi reductibilă la ideea de profanare prin politic („nu se poate cunoaște în massă”, massele fiind atrase de ficțiuni ieftine) în opoziție cu „salvarea prin religie și individual” (apud. Monica Nedelcu, Exil fără sfârșit, în rev. „Origini”, SUA, nr. 4-5/2010, p. 7 ).

Alte aspecte ale unicității receptării lui Vintilă Horia, „autor de o cultură enciclopedică și de o credință profundă” (cf. Jose Javier Esparza, 23 dec. 2009, vezi si partea a II-a a lansării pe 20 nov. 2010 a eseisticii lui Vintilă Horia publicată de Gabriel Stănescu în volumul V. Horia, Contra naturam, 2010, https://www.youtube.com/watch?v=KFyjIrPflAA), le-ar constitui includerea lui Vintilă Horia în prestigioase volume de istorie literară occidentală și traducerea în peste patruzeci de limbi, „în tiraje şi retipăriri fulminante” (D.A.) a romanului Dumnezeu s-a născut în exil pentru care autorul a fost în 1960 recompensat cu cel mai mare premiu literar al Franței (primit cândva si de Marcel Proust), iar în 1961 la Milano în Italia cu o medalie de aur (Medalla de Oro de „Il Conciliatore”, cum aflăm din vol. Vintilă Horia, El despertar de la sombra, Madrid, Editora Nacional, 1967).

Andrei Plesu - Maraton Literar... (sursa: "Times New Roman")

Andrei Plesu – Maraton Literar… (sursa: “Times New Roman”)

Iar aceste lucruri normale într-un spațiu al libertății de gândire promovând valorile autentice, s-au întâmplat în ciuda opoziției scrâșnite a eminențelor cenușii din cultura reperistă de după Cortina de fier supusă permanent unui terorism ideologic. Păstrând cuvenitele proporții, mai trebuie adăugat că editările și traducerile lui Vintilă Horia în peste patruzeci de limbi nu au rezultat pe calea dirijismului cultural (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul „sperieturii cu termeni grecești”, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 295/ 2014, din 16 -31dec. 2014, pp.19-20, sau în revista americană on-line http://www.clipa.com/print_a12738-O-carte-premiata-sub-socul-sperieturii-cu-termeni-grecesti%e2%80%9d.aspx ) și nici n-au fost finanțate de la bugetul unei țări cu peste 23 de milioane de locuitori, ca în politica de difuzare în limbi străine a scrierilor și omagiilor lui Ceaușescu în comunism și a lui Andrei Pleșu după 1990 (despre editarea în 2006 la Paris a lui Pleșu, a se citi Radu Portocală, Prieteniile păguboase ale I.C.R., din care aflăm cum s-a pus la cale cu bani din bugetul României „aclamarea în franceză” a tezei de doctorat în istoria artei scrisă de Pleșu, expresia cu „aclamarea” fiind folosită de M. Neamțu în volumul omagial pe care acest salariat al lui A. Pleșu i l-a alcătuit directorului său), teză „expirată” din anii comunismului pe care în 2006 n-o „aclamase” spontan nici un mare editor parizian, vezi http://portocala.wordpress.com/category/icerisme/page/2/ , precum şi demisia lui Radu Portocală din postul de director I.C.R.-Paris, dec. 2006, relatată în rev. „Cronica română”, Bucuresti, http://www.cronicaromana.ro/index.php?editie=1226&art=62352; Remarcabil e faptul că și după un deceniu de la demisia sa, scriitorul Radu Portocală a fost „cenzurat” la Târgul de carte Gaudeamus din noiembrie 2015 probabil din pricina dezvăluirii „aprecierii zero” la Paris a volumului Pitoresc și melancolie , vezi http://www.cotidianul.ro/cum-se-distruge-cartea-intitulata-un-presedinte-impotriva-romaniei-271764/ ).
Convins de necesitatea reintegrării scriitorilor exilați după 1945, Dan Anghelescu spunea la Colocviul international de la Cernăuți că „literatura exilului românesc e privită cu admiraţie şi interes în colocvii internaţionale la Universităţi din Praga, Bratislava, la Poznan, în reviste prestigioase: Europa (Serbia), Alternanţe (Germania) dar… nu şi în realitatea culturală a României de azi unde exilul literar e aproape la fel de ignorat ca în perioada totalitară şi menţinut la distanţă de un centru al interesului, studierii, clasificării şi interpretărilor de către specialişt” (referat științific care mi-a fost trimis prin e-mail pe 26 nov. 2015; observații similare găsim în Dosarele de Securitate dovedind urmărirea marelui istoric al religiilor Mircea Eliade care incerca astfel să convingă editorii comunisti din R.S.R. să calce pe urmele sârbilor, cehilor si polonezilor care-i difuzau după Cortina de fier volumele sale premiate de Academia Franceză, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al inchiziției comuniste, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 269/ 2013, din 16 –30 noiembrie 2013, p.12, sau https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ precum si http://www.scribd.com/doc/186557642/IsabelaVScrabaEliadeWikipedii ). In toamna anului 2015 D. Anghelescu evidenția la Cernăuți că „istoria literaturii române nu va fi nici adevărată şi nu-şi va dobândi altitudinea morală, ştiinţifică şi educativă cât timp jumătatea din umbră nu va reintra în circuitul curent al valorilor naţionale” (cf. D. A., Receptarea actuală a scriitorilor români din exil, 2015; despre exilatul Vintilă Horia a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, Vintilă Horia – istoric al filozofiei românești, în rev. „Poesis”, Satu Mare, nr. 236-237/ 2010, pp. 50-54, sau http://www.scribd.com/doc/176897482/IsabelaVScrabaVintilaHoriaFilozRomaneasca precum și „Origini/ Romanian Roots”, SUA, vol. XIV, nr. 4-5/ 2010, unde la pp.118-119 este art.: Isabela Vasiliu-Scraba, Vintilă Horia exilat, on-line http://www.scribd.com/doc/164505556/IsabelaVasiliuScrabaVintilaHoriaExilat ).

Basarab Nicolescu

Basarab Nicolescu

Fără a-și pune problema provenienței „reprezentărilor noastre mintale” Basarab Nicolescu se grăbea să concluzioneze într-un interviu din 2010 publicat de „România literară” că am fi manipulați (despre manipulare a se citi Isabela Vasiliu-Scraba, Indicii de manipulare în eseistica unui fost discipol al lui Noica, în rev. „Origini/ Romanian Roots, Norcross, GA, 30093, USA, nr. 1-2-3/2009, pp.112-114, sau https://marianhociung.wordpress.com/2012/10/29/isabela-vasiliu-scraba-indicii-de-manipulare-in-eseistica-unui-fost-discipol-al-lui-noica1909-1987-dl-ion-papuc/ precum și Isabela Vasiliu-Scraba,Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, http://www.alternativaonline.ca/index1405.html sau http://www.scribd.com/doc/164909511/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRoPrintreRanduri ) de aceste reprezentări, și că științificii ar milita pentru împăcarea științei cu religia „mai mult decât teologii” (B.N.). Din păcate, chiar pledoariile fizicianului Basarab Nicolescu pe tema împăcării stiinței cu religia nu ne par a fi mai interesante decât cele consemnate de gânditorul religios Vintilă Horia în călătoriile lui „spre centre”. Din Jurnalul unui țăran de la Dunăre, Monica Nedelcu tradusese în articolul ei și fragmentul în care apare opinia lui Ortega y Gasset după care savanții ar fi niște „barbari moderni” creatori de ficțiuni din care lipsește Dumnezeu.

Preocupat de religie, fizicianului Nicolescu îi părea în mod ciudat că ar exista în cadrul bisericii ortodoxe române „medii fundamentaliste”. Nejustificată în niciun fel, opinia sa din 2010 despre mediile „fundamentaliste” nu a dat impresia a fi mult diferită de părerea „oficială” și azi, „oficială” în măsura în care gruparea din jurul revistei „22” publica senzaționala constatare a pelerinului Mirel Bănică după care ortodoxia românească ar fi un „fundamentalism”. Înclinăm totuși a crede că aspectul de așa-zis „fundamentalism” s-a ivit din simpla folosire în grabă a unor termeni acuzatori, spre a fi în pas cu moda discursurilor mediatizate intens după 1990. Deși mereu folosit spre a fi la modă, termenul de „fundamentalism” nu a fost cu rigurozitate definit nici de fizician, nici de salariatul micuțului institut condus de istoricul de artă Andrei Pleșu „sub cupola Academiei”, salariat pelerin dispus cu mare ușurință să acuze ortodoxia de fundamentalism (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ sau http://armoniiculturale.ro/isabela-vasiliu-scraba-martiriul-sfantului-arsenie-boca-un-adevar-ascuns-la-centenarul-sarbatorit-la-manastirea-brancoveanu/ ).

Dieu est né en exil

Dieu est né en exil

Prin anii cincizeci Vintilă Horia reținea cu mai multă subtilitate un fapt caracteristic lumii desacralizate în care mulți sunt creștini doar cu numele: Anume că păgânismul care „controlează toate mijloacele eficace de propagandă” îndreaptă „voința de a aparține” nutrită de omul societății de azi către partide, secte, grupări totalitare” (Vintilă Horia, Speranța socialismului tragic, text publicat de Uscătescu în revista „Destin” nr. 8-9/ 1954, republicat în vol. Mihaela Albu & Dan Anghelescu, Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate, Ed. Aius, Craiova, 2015, p.199). Romancierului dominând imperial trei culturi: română, franceză și spaniolă (vezi Isabela Vasiliu-Scraba în interviul despre rolul scriitorului în lumea contemporană http://www.scribd.com/doc/192386827/IsabelaVScrabaInterviuBacau ) „vacuitatea religioasă a sufletelor” îi apărea ca cel mai mare păcat al omului trăitor azi, în „vremuri de absolută falsitate” (V.H.). Preocupat de posibilitățile de transcedere a lumii simțurilor (vezi vol. Vintilă Horia, Encuesta detras de lo visibile, Barcelona, 1975, a II-a ediție în 1980), Vintilă Horia va spune într-un interviu că „omul contemporan, nefiind religios, este incult” (interviu Vintilă Horia în rev. „Hesperides”, citat de Santiago Rivas în rev. „Origini”, Norcross, SUA, nr. 4-5. 2010, p.24, număr dedicat lui Vintilă Horia).

Pe pagina de facebook consacrată Centenarului nașterii lui Vintilă Horia, Marilena Rotaru (autoarea volumului Întoarcerea lui Vintilă Horia, Ed.Ideea, Bucuresti, 2002, vezi si filmul ei premiat https://www.youtube.com/watch?v=Gj3f7bwXLAo ) a postat pe 7 decembrie 2015 o scrisoare a Luciei Soreanu (sotia poetului Ion Sugariu, vezi http://www.ziaristionline.ro/2015/12/09/nepoata-sotilor-siugariu-acuza-lucia-soreanu-siugariu-a-fost-afectata-definitiv-si-iremediabil-de-socul-provocat-de-mae-roman-si-institutiile-statului-care-au-profanat-memoria-sotului-ei-eroul-ma/ ), cuprinzând spre sfârșit o frază din Vintilă Horia despre rolul si importanța rugăciunilor către Domnul nostru Iisus Hristos în destinul unui neam. In completarea scrisorii se poate viziona pe aceeași pagină de facebook inregistrarea din aprilie 1990 când poetul Ioan Alexandru a spus manifestanților din Piața Universității că în istoria omenirii „poporul român, pentru că se poate ruga, există și va exista până la sfârșitul veacului” (https://www.youtube.com/watch?v=tIWGZYQaa-w )
Cât privește reintegrarea la noi, în cultura post-comunistă , a operei „romancierului celei de-a patra dimensiuni” (cum l-a numit un critic francez pe laureatul Premiului Goncourt din 1960) ea apare în anul centenarului nașterii scriitorului „încă deosebit de problematică” (D. A.). Mult mai puțin problematice s-au dovedit în post-comunism tendințele impunerii lui Basarab Nicolescu plecat oficial din România în 1968. Fiindcă dirijismul acestei impuneri reiese din doctorate cu marele istoric al religiilor Mircea Eliade „transdisciplinarizat” via Nicolescu, atare dirijism fiind oarecum divulgat chiar de titlul volumului de „transdisciplinarizare” a eseisticii lui Vintilă Horia lansat pe 5 decembrie 2015 de Editura Aius din Craiova.
Referindu-se la exilul românesc (probabil la Vintilă Horia, Mircea Eliade, D. Găzdaru, Alexandru Randa, Dionisie Ghermani, St. Teodorescu, C-tin Amăriuței, E. Ionescu, Grigore Nandris, Marioara Golescu, Horia Stamatu, Nicolae I. Herescu, Alexandru Busuioceanu, Vasile Posteucă, G. Uscătescu, Nicu Caranica etc.), în referatul său prezentat la Universitatea din Cernăuți, Dan Anghelescu observa (citând o scriitoare exilată la Paris) că „o reintegrare a valorilor exilului în vizibilitatea publică ar răspunde unei tot mai acut necesare terapii a memoriei, pentru că „numai memoria este în măsură să redea unei societăţi peste care a domnit totalitarismul o respiraţie normală ori cvasi-normală.” (Monica Lovinescu, Seismograme, vol.Unde scurte II / Bucureşti, Ed. Humanitas, 1993, p. 60).

Autoare: Isabela Vasiliu-Scraba
IsabelaVS-VintilaHoriaCentenar/17dec2015/ 14824car
Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/vintila-horia/

VOX-Cover

Tags: ··················

No Comments so far ↓

There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.

Leave a Comment